EBRAIKA

La 5 august începe luna AV – o lună de vară, care durează 30 de zile. Luna Av este menționată prima dată în Talmud în jurul secolului al III-lea. Ea este singura lună al cărei nume nu apare în Biblie. În iudaism luna Av este privită ca o lună evocatoare de dezastre, deoarece, după tradiție, în ziua de 9 a lunii, denumită în ebraică Tisha B’Av a fost distrus, de două ori, Templul din Ierusalim – în 586 î.Hr de către babilonieni și în 70 d.Hr de către romani. De asemenea, la 9 Av a căzut cetatea Betar, ultimul fort al răsculaților evrei în vremea revoltei antiromane a lui Shimon Bar Kohba, de asemenea la 9 Av 5050 (anul gregorian 1290) au fost izgoniți în Evul Mediu evreii din Anglia. Pentru acest motiv ziua de 9 Av este la evrei o zi de post. În schimb, ziua de 15 Av (pe scurt Tu B’Av) este o zi de sărbătoare, în zilele noastre fiind celebrată ca zi a dragostei.

Cei născuți în luna Av sunt oblăduiți de zodia LEULUI. Persoanele născute în această zodie sunt totodată capricioase, schimbătoare și emotive, dar și puternice și foarte generoase. Energia de la mijlocul verii le ajută să fie active și să reușească aproape tot ce își propun. Au calităti de lider, sunt sociabile și deschise, dar au și un temperament dificil în condiții de stres. Sunt idealiste și au nevoie de cineva să le pună cu picioarele pe pământ când este necesar.

PERSONALITĂȚI NOTORII EVREI,

ORIGINARI DIN BASARABIA ȘI MOLDOVA

CARE S-AU NĂSCUT ÎN LUNA AV

SUB ZODIA LEULUI

4 av/8 august

Favel COGAN (1924, Cetatea Albă, Basarabia – 9 decembrie, 2000, Ekaterinburg, Rusia) –  savant-igienist, autor de lucrări științifice în domeniul bolilor profesionale. 100 ani de la naștere.

LIA VAN LEER (născută Lia Grinberg; 1924 Bălți, Basarabia – 13 martie 2015 Ierusalim, Israel) – pionieră și animatoare a vieții cinematografice în Israel, filantroapă și activistă pe tărâm obștesc. 100 ani de la naștere. 

În 2004 a primit Premiul Israel (premiul de stat) pentru contribuția determinantă la dezvoltarea culturii cinematografice în această țară. Distincția i-a fost acordată în calitatea de fondatoare și directoare (până în anul 2008) a Cinematecii din Ierusalim și a Festivalului Internațional de film care se desfășoară la Ierusalim începând din 1984.

S-a născut într-o familie iubitoare de cultură. Tatăl ei, Simon Grinberg a fost director de bancă, iar mama — Olga, — cosmeticiană. A plecat în Palestina mandatară în anul 1940 să-și viziteze sora, și nu s-a mai înapoiat din pricina războiului. Părinții ei și alți membri ai familiei au pierit în Holocaust. În Palestina și-a făcut studiile la Facultatea de științe umaniste a Universității Ebraice din Ierusalim. La Tel Aviv l-a cunoscut în 1948 pe Wim van Leer (1913-1992), inginer, pilot, ziarist, dramaturg și producător de film originar din Olanda și i-a devenit soție. Wim van Leer fusese salvat la vârsta de 25 ani din Germania nazistă primind azil în Marea Britanie împreună cu alte mii de evrei, majoritatea copii, după pogromul din Noaptea de cristal.

Perechea s-a stabilit la Haifa unde au înființat împreună în 1955, primul cineclub din Israel. Soții van Leer au colindat un timp prin numeroase așezări rurale și urbane de pe cuprinsul Israelului proiectând voluntar filme pentru locuitorii captivați de cinema.

Curând din cineclubul întemeiat de ei s-a născut Cinemateca din Haifa. Colecția lor personală de filme s-a dezvoltat cu timpul, astfel că în 1960 s-a întemeiat pe baza ei Arhiva Israeliană de filme, acceptată în 1963 ca membru al Federației Internaționale de Filme. În 1973 soții van Leer s-au mutat la Ierusalim unde, cu ajutorul primarului Teddy Kollek și al Fundației «Ierusalim», au construit în 1981 sediul permanent al Arhivei Israeliene de Film, al Cinematecii și al Festivalului Internațional de film (înființat în 1984).

10 av/14 august 

Emmanuel RAIS (1909, Hotin, Basarabia – 28 ianuarie, Paris) – critic literar, poet, traducător și eseist al emigrației ruse la Paris. 115 ani de la naștere.  

Tatăl său Matus Raice a fost manager la uzina de zahăr rafinat, bunicul a fost scriitor și traducător în idiș. În 1927 familia a părăsit Basarabia și s-a stabilit la Paris; Emmanuel a rămas în România pentru a studia. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București (1931), după care a lucrat ca avocat la Hotin. Pe lângă idiș, rusa, ebraica și româna, el cunoștea la perfecție franceza, engleza, germana, ucraineana și o serie de limbi est-europene și orientale (inclusiv latina și greaca veche), în total 18 limbi. Stabilit la Paris (1934) un timp a lucrat ca bibliotecar. În timpul ocupației Franței a participat la mișcarea de rezistență la Grenoble și la Saint-Laurent-du-Pont (departamentul Isère). În anii 1940-1950, a contribuit la ziarul Le Monde Juif (Lumea evreiască) și s-a publicat în revista Esprit. După ce a primit diploma de bibliotecar, a lucrat la La bibliothèque de l’Alliance israélite universelle (biblioteca Uniunii Evreiești Mondiale), apoi la Biblioteca Națională. Emmanuel Rice este autorul a numeroase articole și recenzii monografice despre poeții ruși contemporani (Osip Mandelstam, Boris Poplavsky, Bulat Okudzhava, Leonid Gubanov), precum și despre literatura franceză și ucraineană. A alcătuit o antologie de poezie rusă din secolul al XVIII-lea până în zilele noastre în limba franceză (Anthologie de la poésie russe: du XVIIIe siècle à nos jours, 1947), unde a fost autorul majorității traducerilor. În 1967, a întocmit și a scris prefața la antologia poeziei moderne ucrainene în limba franceză „L’Ukraine, cette inconnue”. A tradus o serie de manuscrise ebraice, inclusiv midrashim, în franceză. În 1966, a fost membru fondator al lojii masonice „Vocea Ucrainei”.

21 av/25 august 

REVEKKA GALPERINA (1894, Edineț, Basarabia – 2 noiembrie, 1974, Moscova) – traducătoare de literatură engleză și germană. 130 ani de la naștere.

Unul dintre cei mai prolifici traducători sovietici, Galperina a produs zeci de traduceri ruse ale unor opere literare celebre. Deși a tradus în principal din engleză și germană, ea vorbea până la douăsprezece limbi. Autorii traduși de Galperina: James Fenimore Cooper, Theodore Dreiser, Hans Fallada, Lion Feuchtwanger, Franz Fühmann, O. Henr , ETA Hofmann, Franz Kafka, Sinclair Lewis, Jack London, Heinrich Mann, Thomas Mann, Dieter Noll, Hans Erich Nossack, Edgar Allan Poe, Anna Seghers, Robert Sheckley, Adalbert Stifter, William Makepeace Thackeray, Mark Twain și Stefan Zweig.  

23 av/27 august

PINHUS-DUVID (Pedro) SPRINBERG (1889, Zgurița, jud. Soroca, Basarabia – 29 iulie, 1974, Montevideo, Uruguay) – jurnalist, prezentator radio, editor argentinian și uruguayan. A scris în limbile idiș și spaniolă. 135 ani de la naștere.

S-a născut în familia lui Iankev Sprinberg și Etl Slobodianik. În 1903 a emigrat în Argentina. În 1933, s-a stabilit la Montevideo, Uruguay. În 1908, împreună cu I. Edelstein, a fondat primul ziar anarhist din Argentina, numit Labm Un Freihite („Viață și libertate”, Buenos Aires). Împreună cu fratele său, jurnalistul și dramaturgul Mauricio Sprinberg, în 1913 a fondat la Buenos Aires revista Shtraln („Raze”), iar în 1933, singurul ziar evreiesc zilnic din Uruguay – Uruguayer Tog („Ziua Uruguayului”) din Montevideo. A publicat și sub pseudonimul Mephisto. Împreună cu soția sa Katalina au fondat la Montevideo postul de radio evreiesc Hora Cultural Israelita (1933), mai întâi în idiș, apoi în spaniolă, pe care l-a deținut până la sfârșitul vieții.

ISAAC KITROSSER (1899, Soroca, Basarabia – 10 august 1984, Paris, Franța) – fotograf și inginer, inventator în domeniul fotografiei. 125 ani de la naștere.

A fost cel mai mare dintre cei trei fii din familia lui Huna Kitroser (1874-1941) și a soției sale Bluma. Vară a tatălui său a fost soția și muza sculptorului francez Jaques Lipchitz, Bertha Kitrosser. Tatăl și verii săi Osip și Grigori, au fost împușcați la 8 iulie 1941 de către soldații germani în râpa de lângă podul Bechir, la intrarea în Soroca, împreună cu alți 41 de reprezentanți ai comunității evreiești a orașului; mama a murit în ghetoul din Vertiujeni. A absolvit liceul din Soroca și Institutul Electrotehnic din Praga, apoi s-a stabilit la Paris.  S-a angajat în fotografie științifică și artistică (arhitecturală, portretă, abstractă). Este cunoscut pentru invențiile din domeniul fotografiei, inclusiv tehnica fotografiilor cromogene în ultraviolet și cu raze X.

A fost membru al Résistance française în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost arestat de Gestapo și internat la Septfonds (Tarn-et-Garonne) unde a reușit să continue ca fotograf. Fotografiile sale despre Septfonds, inclusiv Cérémonie juive dans le camp de Septfonds, au fost printre primele fotografii publicate în lagărul de concentrare după eliberare în 1944.

După război, Kitrosser a lucrat la revista Paris Match. A fost ilustrator al seriei Bibliothèque de l’amitié a editurii pariziene G.-T. Rageot. A lucrat de asemenea ca jurnalist și inginer chimist. A fost membru al Uniunii Inginerilor ruși din Franța (1968-1978).

GERMAN GOLDENȘTEIN (1934, Otaci, jud. Soroca, Basarabia – 10 iunie 2006, New York, SUA) – clarinetist și colecționar al muzicii evreiești est-europene, cunoscută ca klezmer. A fost ultimul reprezentant remarcabil al tradiției klezmer basarabene. 90 ani de la naștere.

La începutul celui de-al doilea război mondial, împreună cu familia, a fost deportat de autoritățile române, mai întâi în Moghilău, apoi în ghetoul Berșad din Transnistria, unde au murit părinții săi. Ulterior, împreună cu cei doi frați mai mari ai săi au fost repartizați de Crucea Roșie la orfelinate din România în 1943, iar după eliberarea lor la sfârșitul anului 1944, au fost transferați la un orfelinat din Odesa. În 1945, a fost trimis să studieze la o academie militară din România, iar un an mai târziu, datorită abilităților sale muzicale, a fost trimis la școala militară de muzică din Odesa la clasa de clarinet.

A lucrat ca mașinist și, în același timp, a început să cânte în orchestra muzicienilor evrei basarabeni. Orchestra s-a specializat în interpretarea klezmerilor de folclor muzical basarabean, cântând la nunți și alte sărbători în orașele și sate din Moldova.

În 1994, a emigrat împreună cu familia în SUA, aici devenind un clarinetist și muzicolog care a adus tradiția klezmeră în această țară. Tot în acea perioadă, reușise să adune o colecție de aproape o mie de melodii klezmer pe care le transcrisese de-a lungul anilor.