revistă bibliografică прикрепленные посты

Holocaustul – cicatricea istoriei

24.01.2025 Блог  Нет комментариев

Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la eliberarea de către soldaţii Armatei Roşii celui mai mare lagăr nazist de exterminare Auschwitz – „fabrica morții”. Până la eliberarea celor circa 7.000 de prizonieri rămaşi în lagăr, naziştii germani au omorât la Auschwitz circa 1,1 milioane de oameni, majoritatea evrei.

Ziua de 27 ianuarie a devenit ZIUA INTERNAŢIONALĂ DE COMEMORARE A HOLOCAUSTULUI (Shoah), iar AUSCHWITZ-BIRKENAU a devenit simbolul genocidului nazist a şase milioane de evrei europeni…

 

 Malka Adler. FRAȚII DE LA AUSCHWITZ. Dov si Yitzhak trăiau într-un sat mic din Munții Ungariei, izolat atât de lume, cât și de ororile războiului. Dar, într-o zi în 1944, totul se schimbă. Naziștii iau cu asalt casele sătenilor evrei și îi informează că au o oră să se pregătească de plecare. O oră pâna când un tren avea să îi ducă la Auschwitz. Un roman extraordinar, plin de speranță, o poveste despre o familie despărțită de Holocaust și drumul lor complicat pentru reintregirea familiei.

Olga Lengyel. CUPTOARELE MORȚII: mărturia unei supraviețuitoare de la Auschwitz. Olga Lengyel, născută la Cluj în 1908, este o supraviețuitoare a crimelor de la Auschwitz-Birkenau. Ea scrie despre atrocitățile prin care familia ei și multe alte sute de mii de victime au trecut. Experiența ei a fost descrisă în volumul de față, care prezintă cititorilor detaliile șocante ale infamei Soluții finale. Apărută inițial în limba franceză, în 1946, Cuptoarele morții. Mărturia unei supraviețuitoare de la Auschwitz este considerată o carte clasică a istoriei Holocaustului.

Lidia Maksymowicz. EU SUNT 70072. Fetița care a supraviețuit ”Îngerului Morții”. Lidia Maksymowicz a fost, atât cât destinul i-a îngăduit, Luda Boczarowa, o fetiță cu ochi albaștri luminoși, iubită și îngrijită de părinți și bunici. Apoi, înainte de a împlini 3 ani, a devenit pentru torționarii săi din cumplitul Pavilion al copiilor de la Auschwitz-Birkenau doar un număr: 70072. Timp de peste 15 luni, micuța Luda a îndurat frigul, foamea, singurătatea, frica permanentă și durerile atroce provocate de experimentele îngrozitoare la care o supunea însuși Îngerul Morții, Josef Mengele. Totuși, în ciuda ororii, a supraviețuit pentru a-și spune povestea și pentru a-și căuta mama transferată în alt lagăr înainte de eliberare. Acum, povestea sa despre suferință și speranță a devenit o carte-avertisment care încearcă să exprime drama de dincolo de cuvinte a unui copil pus față în față cu moartea și cruzimea.

Nyiszly Miklos. AM FOST MEDIC LA AUSCHWITZ. La Oradea într-o după-amiază aprinsă din mai 1944, medicul de origine evreiască Nyiszli Miklós, împreună cu soția și fiica ajung la Auschwitz. În timpul selecției inițiale, Nyiszli și familia sa ajung printre oamenii capabili să lucreze și, prin urmare, nu sunt direcționați către camerele de gaz. Este scutit de moarte pentru o soartă mai grea: să efectueze „cercetări științifice” asupra colegilor săi deținuți sub supravegherea medicului militar, căpitanul SS, Josef Mengele. În timpul muncii sale, devine martor ocular și participant involuntar la exterminarea a mii de oameni. În mod miraculos, supraviețuiește pentru a da această relatare terifian­tă. Scrisă în 1946, la scurt timp după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, cartea lui Nyiszli Miklós a fost una dintre primele cărți care au povestit ororile de la Auschwitz.

Eva Schloss. VIAȚA DUPĂ AUSCHWITZ. Viața după Auschwitz este o relatare uimitoare a vieții Evei Schloss, începand cu anii de dinainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, continuând cu supraviețuirea la Auschwitz și, mai tarziu, cu activitatea ei la Fundația «Anne Franck». Înainte de război, în Amsterdam, Eva se împrietenise cu o fetiță, Anne Frank. Deși destinele lor au fost diferite, Anne fiind ucisă de nemți, Eva avea sa fie legată pentru tot restul vieții de ea, întrucât mama ei s-a căsătorit cu tatal Annei. După incheierea războiului, Eva își va reface viața, căsătorindu-se și având 3 copii, va avea propria afacere și se va dedica, alături de tatăl vitreg, păstrării memoriei Annei Frank. Va calatori în toată lumea și va face cunoscute ororile din lagărele de exterminare, îndemnând lumea să nu uite tragediile întamplate și să-și păstreze speranța.

Heather Dune Macadam. CELE 999 DE LA AUSCHWITZ: povestea primelor femei trimise în lagărul morții. Primul transport oficial care aducea evrei la Auschwitz nu a fost format din luptători ai rezistenței sau din prizonieri de război, nici măcar din bărbați, ci din fete care au părăsit Slovacia crezând că vor lucra pentru stat vreme de câteva luni. În ziua de 25 martie 1942, aproape o mie de tinere evreice au urcat în trenul ce avea să le ducă într-o lume căreia multe dintre ele nu îi vor supraviețui. Pornind de la mărturiile supraviețuitoarelor și de la o cercetare minuțioasă a documentelor perioadei, Heather Dune Macadam reușește să spună extraordinara poveste a eroismului și a rezistenței de care aceste tinere au dat dovadă în lagărul morții. Este o poveste impresionantă, pe care ar trebui s-o aflăm cu toții.

Gisella Perl. AM FOST DOCTORIȚĂ LA AUSCHWITZ. Gisella Perl a fost inchisa la Auschwitz unde a fost nevoita sa lucreze ca asistenta a lui Josef Mengele, supranumit «Ingerul Mortii» din cauza sadismului de care a dat dovada. Punandu-si viata in pericol, in timpul noptilor, pe podeaua murdara, Perl a salvat viata femeilor insarcinate care urmau sa fie supuse experimentelor lui Mengele, intrerupandu-le sarcina. Dupa eliberare a plecat in SUA, unde a intalnit-o pe Eleanor Roosevelt, care a incurajat-o, spunandu-i: «Nu te mai tortura; devino din nou doctor!» La inceputul anilor 1950 si-a reluat profesia de ginecolog si a ajutat la nasterea a peste 3 000 de copii.

0
Теги: , , , , , , , , ,

Omul excepțional — Felix Aderca

26.03.2021 Блог  Нет комментариев

E o nefericire să fii în tagma victimelor. Dar ce fericire să nu fii printre călăi!

Felix Aderca

Astăzi se împlinesc 130 de ani de la nașterea lui FELIX ADERCA – prozator, romancier, poet, dramaturg, estetician, eseist și critic literar, considerat ca un reprezentant al modernismului literar în cadrul literaturii române.

DIN CARTEA VIEȚII

  • 26 martie 1891 – s-a născut la  Puiești, județul Tutova (azi jud. Vaslui), România. Numele său adevărat a fost  FROIM ZELIG ADERCU.
  • Studiile secundare le-a urmat la Liceul „Carol I” (Craiova);
  • 1909 – a fost exmatriculat „pentru totdeauna din toate școlile din țară”, după ce în teza sa de sfârșit de an a scris că apariția creștinismului era una dintre cauzele decăderii Imperiului Roman;
  • 1907 – a încercat să debuteze ca poet, dar poeziile pe care le-a trimis revistei Sămănătorul i-au fost returnate;
  • 1910 – a publicat eseul politic „Naționalism? Libertatea de a ucide” (sub pseudonimul Oliver Willy);
  • 1912 – au apărut primele patru plachete de versuri: Stihuri venerice, Fragmente și romanțe, Reverii sculptate și Prin lentile negre;
  • 1913 – s-a căsătorit cu Rubina Penchas, fiica unui zaraf sărac;
  • 1914 – după o anevoiasă aflare la Paris, s-a întors în patrie pentru a-și efectua serviciul militar;
  • 1918 – a colaborat la ziarul germanofil ”Scena”;
  • 1920 – s-a născut fiul Marcel; familia s-a stabilit în București, unde Aderca a fost numit ca funcționar public în cadrul Ministerului Muncii;
  • 1923 – a încercat să-și publice propria revistă, intitulată ”Spre Ziuă”;
  • 1938 – odată cu venirea la putere a partidelor antisemite, a fost expus direct represiunilor politice;
  • 1940 – după ascensiunea la putere a organizației de extrema dreaptă Garda de Fier și instaurarea unui guvern național-legionar, a fost destituit din Ministerul Muncii; în același an  a devenit director artistic al Teatrului Evreiesc Barașeum înainte de inaugurarea sa;
  • ianuarie 1941– a devenit o victimă a Pogromului de la București. El, prietenul său M. Sebastian și alți scriitori și jurnaliști evrei români au fost menționați pe o listă de autori cenzurați compusă de guvernul Antonescu, iar scrierile lor au fost oficial interzise;
  • 1941 – politicile antisemite aprobate de Antonescu au creat riscul internării lui Aderca într-un lagăr de muncă pentru prizonierii evrei dar, datorită trecutului său militar din perioada Primului Război Mondial, i-a fost acordată în cele din urmă o scutire;
  • 1945 – a fost numit director al învățământului artistic în Ministerul Artelor, unde a lucrat până în 1948 când s-a pensionat;
  • în anii 50 se axează pe literatura pentru copii și tineret, precum și pe romane biografice și de aventuri;
  • 12 decembrie 1962, diagnosticat cu o tumoare cerebrală, s-a stins la București.

Potrivit ultimei sale dorințe, trupul său a fost incinerat și cenușa a fost aruncată în Marea Neagră de văduva și de fiul său pe ritmurile Rapsodiei române de George Enescu.

În biblioteca noastră puteți găsi:

Синичкин день

  1. Adrca, Felix. REVOLTE : Roman / F. Aderca; Ediție si prefață Zalis H. – București: Hasefer, 1999. – 277 p.
  2. Aderca, Marcel. F. ADERCA ȘI PROBLEMA EVREIASCĂ/ Marcel Aderca. – București: Hasefer, 1999. – 210 p.
1
Теги: ,

Oameni de omenie

26.01.2021 Блог  Нет комментариев

”Cine salvează o viață, salvează Lumea întreagă”

 Mishnah, Sanhedrin 4:5

În fiecare an, pe 27 ianuarie, în lumea întreagă sunt comemoraţi cei şase milioane de evrei exterminaţi de nazişti în al Doilea Război Mondial. Există însă şi o altă pagină în Istoria Holocaustului, cea scrisă de miile de oameni care şi-au riscat propriile vieţi pentru a-i salva pe cei prigoniţi: i-au ascuns în casele lor, i-au ajutat să evadeze sau au adoptat copii evrei. Pentru astfel de merite, salvatorii primesc titlul DREPT ÎNTRE POPOARE, o medalie şi o diplomă. În cinstea acestor oameni, este plantat câte un copac în Grădina Drepţilor între popoare de pe teritoriul memorialului Yad Vashem din Ierusalim, care le păstrează istoriile pentru generaţiile următoare.

Datele din anul 2017 confirmă că titlul onorific de DREPT ÎNTRE POPOARE în dețin 79 de locuitori ai Moldovei.

Bekker M. EXEMPLE DE OMENIE. Istorii adevărate. Este o carte, scrisă de conaționalul nostru. Mihail Bekker (1921-2017) s-a născut în or. Galați, România. În timpul războiului a luptat în rândurile armatei sovietice: a participat inclusiv la operația Iași – Chișinău. A avut 15 destincții militare și este autorul mai multor cărți. A scris istoria așa cum a fost, cu fervoare, cu o neasemuită dăruire de sine. În această carte autorul a adunat cca 40 de nume ale celor, care cu riscul propriilor vieți și a vieților celor apropiați au salvat vieți de evrei din ghetouri și lagăre de concentrare. Numele lor este imortalizat în memorialul Yad Vașem din Ierusalim.

Mircu M. OAMENI DE OMENIE ÎN VREMURI DE NEOMENIE. Marius Mircu (1909 — 2008) a fost un reporter, jurnalist, scriitor și istoric evreu-român.  A fost primul jurnalist care a scris despre Pogromul de la Dorohoi, Pogromul de la Iași și lagărele din Transnistria. A fost primul director al Muzeului de Istorie a Evreilor (1982-1987). Cartea de față este despre ”forța și onoarea de a fi om”, despre cei care în acele vremuri cumplite au ajutat și au salvat.

DEMNITATE ÎN VREMURI DE RESTRIȘTE. Lucrarea de față reunește o sumă de mărturii despre cei ce au salvat oameni și prezintă un evantai larg de ”întâmplări”, foarte diferite între ele. Aici se regăsesc reprezentanți proeminenți ai clasei politice, mitropoliți și primari, profesori universitari, scriitori, oameni de teatru, dar și simpli muncitori sau ofițeri mărunți. Unii dintre ei și-au pierdut viața, alții poziția socială, alții au fost arestați, anchetați și chiar arestați. Intenția autorilor a fost de a reuni mai multe aspecte relevante pentru existența în spațiul românesc, în condițiile dictaturii fasciste și a politicii de exterminare a evreilor, oameni care au știut să se opună. Și prin aceasta să se cunoască mai bine tragedia Holocaustului. Este un capitol de istorie ce se constituie un prilej de meditație asupra valorilor morale, dar și a pericolelor ce pot arunca omenirea în barbarie.

Vezi și aici

1
Теги: , ,

De ce copiii…

27.01.2018 Блог  Нет комментариев

pictor Samuel Bak

Dacă am îndurat atîta suferinţă şi dacă vor mai exista încă evrei, cînd totul se va termina, atunci evreii, în loc să fie osîndiţi, vor fi daţi drept exemplu.

– Anne Frank

Astăzi, 27 ianuarie, este marcată ZIUA INTERNAȚIONALĂ DE COMEMORARE A VICTIMELOR HOLOCAUSTULUI.

Cea mai tulburătoare abordare a Holocaustului este cea făcută din perspectiva suferinței copiilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial evreii europeni erau destinați anihilării. De rînd cu șase milioane de adulți au fost omorîți peste un milion și jumătate de copii. Înainte de a fi deportaţi şi exterminaţi, ei au fost mai întîi discriminaţi: caricaturizaţi, excluşi din şcoli, supuşi atacurilor antisemite; apoi ghetoizaţi, înfometaţi, murind de foame şi de frig sau ucişi, uneori pentru propria distracţie a călăilor. Mulţi copii au murit împreună cu familiile lor în masacre sau în  ghetouri.

La acest capitol au fost turnate filme, puse spectacole, scrise cărți. Vă propunem spre atenție cîteva cărți din colecțiile bibliotecii ”I. Mangher” despre soarta copiilor evrei în timpul Holocaustului:

Edith Balas. PASĂRE ÎN ZBOR. – București, 2015.

Avem în față cartea de memorii a unui „supraviețuitor de profesie”, așa cum se autodefinește autoarea.  Viața a supus-o la încercări groaznice: pe cînd avea doar 14 ani a fost deportată în lagărul morții de la Auschwitz. Dar, cu toate acestea, povestea lui Edith Balas este una plină de speranță și triumf, o valoroasă lecție despre modul în care cineva poate fi prăbușit de soartă, dar să continue să trăiască și, în final, să triumfe. „Pasăre în zbor spune ea, titlul memoriilor mele, a fost inspirat de faimoasa sculptură a lui Brîncuși, pe care eu o consider emblematică pentru viața mea.”

John Boyne. BĂIATUL CU PIJAMALE ÎN DUNGI. – București, 2016.

Este o ficțiune istorică bazată pe ororile din al Doilea Război Mondial, mai exact pe chinurile îndurate de evreii închiși în lagărele de muncă din cauza fanatismului conducătorului nazist. Este povestea unui băiețel german pe nume Bruno, al cărui tată a primit o slujbă foarte importantă, ceea ce înseamna că toată familia trebuie să se mute departe de oraș, într-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuință adevarată și unde în spatele unor garduri nesfîrșite se află sute, poate mii de oameni îmbrăcați în pijamale în dungi. Bruno se străduiește să înțeleagă ce se întîmplă în jurul său. Cititorul bănuiește despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Pornește așadar să exploreze împrejurimile și zărește un punct, care devine o pată și o pată care devine un baiat…

Raphael Delpard. COPII EVREI ASCUNȘI. – București, 2001.

Mii de copii evrei au fost smulsi din familiile lor, obligati să se ascundă pentru a scăpa de barbaria nazistă. Vreme de patru ani au trait suferința abandonării, a fricii. La sfîrșitul războiului n-au găsit decît cenușă; părinți și bunici morți în lagăre de concentrare, locuințele ocupate de alții. Uneori n-au mai găsit nici măcar o fotografie a celor dragi, a familiei. Cartea de față este — în același timp — cartea celor drepți. A tuturor acelor eroi, bărbați și femei, care i-au salvat pe copiii evrei, primejduindu-și viața, pentru a se împotrivi barbariei.

Eva Heyman. AM TRĂIT ATÎT DE PUȚIN. – București, 1991.

Anne Frank a Transilvaniei: Eva Heyman, copila pe care doctorul Mengele a împins-o în duba morţii. Fetiţa a scris un scurt jurnal în ghetoul din Oradea, înainte de a fi deportată în lagărul de concentrare de la Auschwitz și de a deveni o victimă a Holocaustului. Eva a început sa-şi aştearnă sentimentele şi gîndurile pe prima pagină a Micului sau Jurnal la 13 februarie 1944. Era ziua ei de naştere. Împlinea 13 ani. Eva a scris un jurnal despre ororile Holocaustului. Deşi, eu, Micul meu Jurnal, nu vreau să mor, eu vreau să trăiesc… Aş aştepta sfârşitul războiului într-o pivniţă, sau în pod, sau în orice gaură…” Aceasta este o parte a ultimei însemnări în jurnal a Evei Heyman la 30 mai 1944.

Sunt cărți groaznice, dar care trebuie citite, doar pentru a înţelege mai bine drama copiilor evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, deoarece victimele Holocaustului nu sunt doar cifre ale statisticilor sau nume care au rămas întamplător în anumite documente. Este greu de imaginat, însă aceste atrocităţi s-au întîmplat, iar istoria le-a consemnat în paginile sale.

3
Теги: , ,

De citit… în august

03.08.2016 Блог  Нет комментариев

images (8huio)Ca deobicei vara blogul nostru se transformă într-un long list de recomandare pentru lectură: pentru cei de s-au odihnit deja și s-au reîntors cu forțe noi la muncă, pentru ce care își fac bagajele ca să plece în vacanță. Mă rog, e vară, e cald… e bine. Mai jos vă propunem cîteva cărți de pe rafturile bibliotecii noastre pentru a le savura în acest sfîtșit de vară. Mai mult, nu ne supărăm dacă lăsați vreo carte-două să le citiți toamna. Vorba veche: vara trece, cărțile rămîn 🙂

dragoste

Aharon Appelfeld. PE NEAȘTEPTATE, DRAGOSTE. – Iași, 2010.

Autorul urmărește sentimentele care se înfiripă treptat între Ernest, un scriitor septuagenar bolnav și măcinat de ură, și menajera sa Irena, o tînără lipsită de cultură, în ființa căreia se contopesc însă noblețea sufletească și înțelepciunea evreilor care trăiesc în spiritul tradiției și al iubirii de Dumnezeu. Această întîlnire providențială îl ajută pe Ernest să regăsească, după îndelungi ani de rătăciri, calea către originile sale, către limba sa maternă și către dragostea de înaintași, care devine forța vitală a creației lui.

Рисунок

Bashevis-Singer Isaac. ŞOŞA. – București, 2004.

Romanul este scris la persoana întâi, iar naratorul, tânărul scriitor şi publicist Aaron Greidinger din Varşovia interbelică, retrăieşte parţial biografia autorului însuşi. Povestea ne spune că, la aproape douăzeci de ani de la evadarea lui din Krochmalna, celebrul cartier al sărăcimii evreieşti din capitala Poloniei, Aaron Greidinger (pe care prietenii îl alintă cu apelativul „Ţuţik”, băieţandrul) se întoarce acolo, dar numai cu intenţia unei descinderi turistice. Însoţeşte o actriţă a teatrului idiş, Betty Slonim, sosită din America şi dornică să se scalde, pe parcursul unei promenade, în „pitorescul” mizeriei acelui furnicar de oameni. Acest capriciu îi rezervă însă tânărului condeier un impact care-i va modifica radical viaţa. Fără să se aştepte, o regăseşte aici pe Şoşa, dragostea lui din copilăria petrecută în aceeaşi clădire sordidă.

bernheim_sotia_lui_coperta

Bernheim Emmanuèle. SOŢIA LUI; VINERI SEARA. – Târgoviște, 2005.

Soţia lui: o poveste clasică şi elegantă despre adulter. Vineri seara: o noapte de dragoste senzuală şi fără cuvinte. Scrise în stil minimalist, cele două romane răspund perfect ideii de scenariu de film. Deşi, în mod paradoxal poate, ele au şi tonul unei confesiuni. Confesiune aparent plată, fără efuziuni stilistice, decupând sigur şi fără pic de metaforă trăirile personajelor. Nu conţine gânduri, nu face filosofie. Nici nu acuză, nici nu salvează. Un colţ de stradă, un stâlp, un umeraş, paşii bărbatului, carnea femeii: simple fragmente şi un timp mut al mişcării. Bernheim te transformă în privitorul plasat în spatele ecranului. Rătăcit în pânzele realului. Ar putea fi un Lynch din care am scuturat visceralul. Ar putea fi un Godard încetinit şi dezmembrat. Ar putea fi Gară pentru doi, fără trenuri şi săli de aşteptare. Aceste romane-scenariu sunt scrise în colaborare cu mintea cititorului. Motor!

himere_1_fullsize

Gary Romain. HIMERE. – Chișinău, 2007.

O poveste de dragoste în mijlocul unei Europe pline de războaie. Este istoria lui Ludovic, tânărul născut cu harul-deopotrivă binecuvântat şi blestemat- al unei memorii excepţionale. El are de ales între dragostea imposibilă pentru Lila, prima fată din viaţa sa şi părerea «înţeleaptă» a lumii care spune că «vor mai veni şi altele»; între a lupta împotriva ocupantului german şi a colabora sau măcar covieţui cu el, aşa cum fac oamenii cu scaun la cap.

mangher

Mangher Ițic. CARTEA RAIULUI. – București, 1977.

Nu ostenesc să mă reîntorc la geniul lui Mangher. Avem în față o ”carte de o voioasă deznădejde”, un ”râs-plâns” în care se găsesc ”cele mai intime clipe trăite, multe din propria-mi viață, suferință și iubire”, după cum declara autorul în 1939, refugiat fiind la Paris. Cartea e o poveste despre Rai, de unde un copil se naște pe pământ și în urma unui bine ticluit șiretlic nu uită cum era acolo,  în Rai așa că le povestește deîndată părinților și mai marilor satului cele mai de seamă evenimente din viața sa îngerească.

371010

Shepard Sara. MICUTELE MINCINOASE

Printre casele elegante și curțile perfect îngrijite din localitatea Rosewood, statul Pennsylvania, fiecare are cîte ceva de ascuns – și mai ales cele patru micuțe mincinoase. Spencer, Hanna, Aria si Emily, colege de liceu și bune prietene, și-au ținut cu grijă ascunse secretele înca de cînd cea mai bună prietenă a lor, Alison DiLaurentis, un fel de „șefă” a grupului, a dispărut în mod misterios cu trei ani în urmă. Dar în momentul în care fetele încep să primească mesaje amenințătoare semnate „A”, secretele lor – cele mai neînsemnate, dar și cele de mult îngropate – par a fi în pericol de a fi dezvăluite. Nimic nu mai pare să fie la fel în Rosewood! Prietenie, mister, povești de dragoste, o posibilă crimă… într-un cuvînt, suspans!

ulitkaia

Ulițkaia Ludmila. MINCIUNILE FEMEILOR. – București, 2008

Toate femeile sincere seamana intre ele, dar fiecare mincinoasa… e mincinoasa in felul ei. Femeile mint cum respiră, spune Ludmila Ulițkaia. Drept e că nu toate, numai cele care au darul fabulației. Minciunile lor sunt gogonate, unele sunt frumoase, rod al unei fantezii debordante, altele sunt urâte, „schioape“, ascund adevăruri crude. Când mint, femeile povestesc istorii personale, căci minciuna trăită și spusă cu lacrimi în ochi, ca să înduioșeze, devine credibilă pentru naivi. De exemplu Jenia, femeia care migrează de la o minciună la alta legănd poveștile, nu știe să mintă, dar învață arta de a se lăsa mințită.  De aceea cea mai teribilă poveste este chiar a Jeniei, în care minciuna e mult mai bine ascunsă decât in celelalte. Sau poate atât de la vedere, ca n-o bagi în seamă. Dacă o descoperiti, e clar că știti câte ceva despre «arta de a trăi».

VENIȚI LA BIBLIOTECĂ ȘI SAVURAȚI DIN DELICIUL LECTURII

3
Теги: , , ,