A disprețui florile înseamnă a-l jigni pe Dumnezeu

Iată că s-a petrecut și primăvara – anotimpul renașterii, culorilor și florilor. Florile au fost și rămîn mereu sursa de inspirație pentru pictori, poeți și scriitori. Alături de flori, cărțile sunt unele dintre cele mai apreciate cadouri din lume, mai ales atunci cînd titlurile acestora poartă o însemnătate mai specială.

Propunem atenției dumneavoastă cîteva cărți al căror titlu poartă un nume de floare.

Alexandre Dumas. DAMA CU CAMELII. Povestea de dragoste dintre Armand Duval si frumoasa curtezana Marguerite Gautier a induiosat inimile oamenilor din intreaga lume. Ajuns la Paris, tanarul Armand este captivat de viata de noapte a acestui oras si se lasa antrenat in placerile oferite de Paris, pastrand in acelasi timp, si spre surprinderea prietenilor sai, candoarea provinciala cu care a pasit in acest oras. Dupa ce o zareste pe Marguerite, el se indragosteste cu o ardoare caracteristica celor care iubesc pentru prima data.

Alexandre Dumas. LALEAUA NEAGRA. Alexandre Dumas a scris povestea lalelei negre în 1851 și a poziționat întreaga acțiune a romanului, nu în Franța, ci, de această dată, în Olanda secolului al XVII-lea. Narațiunea se concentrează în jurul personajului principal Cornelius van Baerle, și a visului acestuia de a obține, prin încrucișarea și cultivarea unor bulbi selecționați, prima lalea neagră – considerată în Olanda acelor vremuri cea de-a opta minune a lumii. Cornelilus era un tânăr de 28 de ani care renunțase la cariera de medic în favoarea cultivării lalelelor.

Umberto Eco. NUMELE TRANDAFIRULUI. Numele trandafirului (Il nome della rosa) este o povestire istorică, dar și o anchetă pentru găsirea criminalului, având loc într-o mănăstire italiană în anul 1327. Elemente de  semiotica, analiză biblică, studii medievale și teorie literară se adaugă ficțiunii. Publicat mai întâi în limba italiana în 1980, cu titlul Il nome della rosa (Numele trandafirului), traducerea în limba română a apărut 1984. Cartea a primit Premiul pentru cea mai bună carte a anului și Premiul Strega în 1981.

Eyvind Johnson. VISE DESPRE TRANDAFIRI ȘI FLĂCĂRI. Romanul care poartă semnătura lui Eyvind Johnson, scriitor suedez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în anul 1974.Bazandu-se pe bogata documentare si experienta acumulate in timpul unei indelungate sederi in Franta (imediat dupa incheierea primului razboi mondial), autorul incheaga o scriere cu suflu profund realist, inchinata ideii de dreptate sociala, in care simbolistica antifascista se ascunde in spatele pretextului adoptat, al consemnarii istorice cu privire la procesul din Loudon (1634) al preotului umanist Urbain Grainier, si al carui motiv (posesia demonica in vremea domniei lui Ludovic al XIII-lea) avea sa fie exploatat, trei ani mai tarziu, in studiul lui Huxley, The Devils of Loudon (1952), sau in piesa dramaturgului John Whiting, The Devils (1961).

Daniel Keyes. FLORI PENTRU ALGERNON. Supuşi împreună experimentului, şoarecele Algernon şi omul Charlie vor trăi, fiecare în felul său, excepţionalul situaţiei de a vedea lumea printr-un alt coeficient de inteligenţă, suportând consecinţele nebănuite ale noii stări de fapt. O carte provocatoare şi emoţionantă, care pledează pentru supremaţia sufletului în faţa minţii, oricât de remarcabilă ar fi aceasta din urmă.

George Mihail  Zamfirescu. MADONA CU TRANDAFIRI. Este o carte frumoasă care prezintă în linii mari relația madonei cu trandafiri, o femeie prezentată prin prisma altor două personaje masculine. Imbinarea dintre tragedia mortii Madonei cu trandafiri si personajele ilare, cu comportamente bizare si total nepotrivite cu situatia realizeaza latura comica a cartii. Locuitorii oraselului de provincie in care si-a petrecut aceasta ultima perioada a vietii, nefericita de altfel, dau interpretari care mai de care mai fantasmagorice actului sinucigas al acesteia, minimalizand prin verva lor tragicul momentului.

Și-acum eu am o propunere, o idee care nu-mi aparține, dar pe care o salut și-o apreciez. De ce n-am dărui o carte în locul unui buchet de flori? O carte nu se usucă, nu se ofilește, nu moare după 3 zile, nu trebuie s-o pui în apă, nu o arunci la gunoi când rămâne doar tulpina din ea… Ce ziceți?!

ORICUM, VENIȚI LA BIBLIOTECĂ

ȘI SAVURAȚI DIN DELICIUL LECTURII!