E o nefericire să fii în tagma victimelor. Dar ce fericire să nu fii printre călăi!

Felix Aderca

Astăzi se împlinesc 130 de ani de la nașterea lui FELIX ADERCA – prozator, romancier, poet, dramaturg, estetician, eseist și critic literar, considerat ca un reprezentant al modernismului literar în cadrul literaturii române.

DIN CARTEA VIEȚII

• 26 martie 1891 – s-a născut la  Puiești, județul Tutova (azi jud. Vaslui), România. Numele său adevărat a fost  FROIM ZELIG ADERCU.
• Studiile secundare le-a urmat la Liceul „Carol I” (Craiova);
• 1909 – a fost exmatriculat „pentru totdeauna din toate școlile din țară”, după ce în teza sa de sfârșit de an a scris că apariția creștinismului era una dintre cauzele decăderii Imperiului Roman;
• 1907 – a încercat să debuteze ca poet, dar poeziile pe care le-a trimis revistei Sămănătorul i-au fost returnate;
• 1910 – a publicat eseul politic „Naționalism? Libertatea de a ucide” (sub pseudonimul Oliver Willy);
• 1912 – au apărut primele patru plachete de versuri: Stihuri venerice, Fragmente și romanțe, Reverii sculptate și Prin lentile negre;
• 1913 – s-a căsătorit cu Rubina Penchas, fiica unui zaraf sărac;
• 1914 – după o anevoiasă aflare la Paris, s-a întors în patrie pentru a-și efectua serviciul militar;
• 1918 – a colaborat la ziarul germanofil ”Scena”;
• 1920 – s-a născut fiul Marcel; familia s-a stabilit în București, unde Aderca a fost numit ca funcționar public în cadrul Ministerului Muncii;
• 1923 – a încercat să-și publice propria revistă, intitulată ”Spre Ziuă”;
• 1938 – odată cu venirea la putere a partidelor antisemite, a fost expus direct represiunilor politice;
• 1940 – după ascensiunea la putere a organizației de extrema dreaptă Garda de Fier și instaurarea unui guvern național-legionar, a fost destituit din Ministerul Muncii; în același an  a devenit director artistic al Teatrului Evreiesc Barașeum înainte de inaugurarea sa;
• ianuarie 1941– a devenit o victimă a Pogromului de la București. El, prietenul său M. Sebastian și alți scriitori și jurnaliști evrei români au fost menționați pe o listă de autori cenzurați compusă de guvernul Antonescu, iar scrierile lor au fost oficial interzise;
• 1941 – politicile antisemite aprobate de Antonescu au creat riscul internării lui Aderca într-un lagăr de muncă pentru prizonierii evrei dar, datorită trecutului său militar din perioada Primului Război Mondial, i-a fost acordată în cele din urmă o scutire;
• 1945 – a fost numit director al învățământului artistic în Ministerul Artelor, unde a lucrat până în 1948 când s-a pensionat;
• în anii 50 se axează pe literatura pentru copii și tineret, precum și pe romane biografice și de aventuri;
• 12 decembrie 1962, diagnosticat cu o tumoare cerebrală, s-a stins la București.

Potrivit ultimei sale dorințe, trupul său a fost incinerat și cenușa a fost aruncată în Marea Neagră de văduva și de fiul său pe ritmurile Rapsodiei române de George Enescu.

În biblioteca noastră puteți găsi:

Синичкин день

1. Adrca, Felix. REVOLTE : Roman / F. Aderca; Ediție si prefață Zalis H. – București: Hasefer, 1999. – 277 p.
2. Aderca, Marcel. F. ADERCA ȘI PROBLEMA EVREIASCĂ/ Marcel Aderca. – București: Hasefer, 1999. – 210 p.