holocaust прикрепленные посты

RAOUL WALLENBERG: epitaful unui erou suedez

04.08.2022 Блог  Нет комментариев

„Nu voi putea niciodată să mă întorc în Suedia fără să știu în mine că am făcut tot ce putea face un om pentru a salva cât mai mulți evrei posibil.”

– Raoul Wallenberg

La 4 august se împlinesc 110 ani de la nașterea lui RAOUL WALLENBERG (4 august 1912 – 17 iulie 1947?), diplomat suedez la Budapesta, unde împreună cu rețeaua sa a reușit să salveze de la moarte peste 100.000 de evrei. 

 

ONORURI

  • SUA

Congresul SUA l-a făcut pe Wallenberg cetățean de onoare al Statelor Unite ale Americii în 1981, fiind al doilea după Winston Churchill. În 1985, o porțiune din 15th Street, SW din Washington, D.C., pe care se află Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite, a fost denumită Raoul Wallenberg Place prin lege adoptată de Congres. În Manhattan, a fost amenajat un monument în Raoul Wallenberg Walk, vis-a-vis de sediul ONU. Un alt monument stă în fața clădirii Facultății de Artă și Arhitectură de la Universitatea din Michigan, absolvită de Wallenberg în 1935.

Din 2005, Fundația Internațională Raoul Wallenberg⁠ a lansat o campanie pentru a declara ziua de 5 octombrie Ziua Raoul Wallenberg în Statele Unite, ca zi în care Wallenberg a primit cetățenia onorifică americană. Până în 2010, Ziua Raoul Wallenberg era comemorată în statele Colorado, Connecticut, Illinois, Iowa, Maine, Maryland, Michigan, Nebraska, Nevada, New Jersey, New Mexico, Virginia de Vest și Wyoming. La 26 iulie 2012, Wallenberg a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului⁠ „ca recunoaștere a realizărilor și acțiunilor sale eroice în timpul Holocaustului”. 

  • Canada

WALLENBERG este primul cetățean de onoare al Canadei din 1985; iar guvernul a declarat ziua de 17 ianuarie, ziua dispariției sale, „Ziua Raoul Wallenberg” în Canada.

În toată țara există numeroase monumente și parcuri, între care Memorialul Raoul Wallenberg din Queen Elizabeth Park din Vancouver, Colțul Raoul Wallenberg din Calgary, Parcul Raoul Wallenberg din Saskatoon, Parcul Raoul Wallenberg din Ottawa, Ontario, și un memorial în spatele Christ Church Cathedral⁠(en) din centrul Montrealului, unde sunt puse una lângă alta un bust al lui Wallenberg și o cutie de metal în formă de poartă din sârmă ghimpată. La 17 ianuarie 2013, comemorarea a 68 de ani de la arestarea lui Wallenberg de armata sovietică, Canada a emis un timbru poștal în onoarea lui Wallenberg.

  • Israel

    Monumentul Raoul Wallenberg, în str. Wallenberg, Tel-Aviv, Israel

Israelul i-a acordat lui Wallenberg cetățenia de onoare în 1986 și l-a cinstit la memorialul Yad Vashem ca unul dintre cei drepți între popoare. Pe strada Raoul Wallenberg din Tel Aviv, în 2002 a fost instalată o replică a statuii din Budapesta 2002, realizată desculptorul Imre Varga. 

  • Ungaria

Budapesta l-a numit pe WALLENBERG cetățean de onoare în 2003. El este comemorat în mai multe locuri, Parcul Memorial Raoul Wallenberg, în amintirea celor care au salvat evreii din oraș de deportarea în lagărele de exterminare, și clădirea unde a avut sediul ambasada Suediei în 1945.

  • Suedia

În 2001, la Stockholm a fost amenajat un monument în memoria lui WALLENBERG. El a fost dezvelit de regele Carol al XVI-lea Gustaf, în prezența secretarului general al ONU Kofi Annan și a soției sale Nane Maria Annan nepoata lui Wallenberg. Sculptura abstractă ilustrează oameni ieșind din betonul trotuarului, împreună cu o replică a semnăturii lui Wallenberg. Alături, se află o sferă pe care sunt gravate, în mai multe limbi, cuvintele „Drumul era drept când evreii au fost trimiși la moarte. Drumul era întortocheat, periculos și plin de piedici când evreii au încercat să scape de călăii lor.”

  •  Australia

WALLENBERG a devenit primul cetățean de onoare al Australiei în aprilie 2013, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea sa.

PREMII

  • Comitetul Raoul Wallenberg din Statele Unite⁠ decernează Premiul Raoul Wallenbergpersoanelor, organizațiilor și comunităților ce reflectă spiritul umanitar și curajul personal al lui Raoul Wallenberg, precum și acțiunea nonviolentă în fața unor situații covârșitoare.”

Medalia Wallenberg

  • Universitatea din Michigan acordă anual Medalia Wallenberg⁠ umanitariștilor remarcabili care întrupează angajament și valori umanitare. Prima medalie a fost acordată în 1990 lui Elie Wiesel.
0
Теги: , ,

Din colecțiile bibliotecii ”I. Mangher”

24.02.2022 Блог  Нет комментариев

hasefer”Scrisul de cărți este fără de sfârșit”

(Ecclesiast, cap. 12)

La 24 decembrie se împlinec 80 de ani de la tragedia navei STRUMA. Prin scufundarea în apele Mării Negre a navei Struma, având la bord peste 760 de pasageri emigranți evrei din România, s-a înregistrat cel mai mare dezastru maritim civil din anii celui de-al Doilea Război Mondial, un memento teribil al perioadei Holocaustului. Cu această ocazie vă propunem spre atenție cartea scrisă de Efraim Ofir FĂRĂ SCĂPARE. Povestea vasului Struma: documente și mărturii / trad. Alina Cârâc. – Bucurețti: Editura Hasefer, 2016. – 448 p. – ISBN 978 973 630 366 1. Este încă un volum editat la HASEFER, în anul 2016, din colecțiile bibliotecii ”I. Mangher”.

 

Evenimentele legate de vasul Struma prezintă nenumărate fațete care oferă un ansamblu complicat. Noutatea acestei cărți constă în numărul mare de versiuni istorice pe care le ia în considerare. Prezentul volum include majoritatea documentelor disponibile azi, cum ar fi mărturii, însemnări, referințe ale agențiilor guvernamentale și orgaizațiilor din țările implicate, ca și articole, și rapoarete personale ale unor cercetători.

Răsfoind acest volum vom afla ce i-a împins pe evreii din România să-și riște viața pentru a scăpa de persecuții; despre politica românească în privința emigrației evreiești; despre eșecul organizațiilor evreiești și sioniste de a convinge autoritățile să salveze viețile evreilor; despre insensibilitatea guvernului Mandatului; rigiditatea politicii britanice privind refugiații evrei; indiferența autorităților turce etc.

Tot de aici aflăm istoria propriuzisă a vasului Struma și misterul scufundării acestuia; cine erau pasagerii de pe boprd, găsim lista și fotografiile acestora și detalii despre unele dintre victime.

Urmează capitole care descriu reacțiile în lume la tragedia produsă și acțiunile privind naufragiul Strumei.

Această carte dorește să se alătură eforturilor de a păstra vie amintirea vasului Struma și de a-icontura mai bine importanța ca întruchioare a destinului evreimii în general și a evreilor români în special.

În fiecare an, în ziua de 24 februarie (sau 7 Adar, după calendarul evreiesc) au loc comemorări, atât în Israel, cât și în România, în memoria victimelor care au pierit la bordul vasului Struma. 

Este o carte care merită atenția dumneavoastră!

VENIȚI LA BIBLIOTECĂ

ȘI SAVURAȚI DIN DELICIUL LECTURII!

0
Теги: , , , , ,

Poraimos — Holocaustul romilor

02.08.2021 Блог  Нет комментариев

…O stea tristă urcă în ceruri

M-au dus de acasă

Şi m-au aruncat în lagăr

Unde m-au prefăcut în cenuşă…

Cântecul romilor din Burgenland, în lagărul de concentrare

În noaptea de 2 august 1944 în lagărul morții Auschwitz-Birkenau, în operațiunea de lichidare a lagărului,  au fost exterminați în camerele de gazare un număr oficial de 2897 de romi: – bărbați, femei, bătrâni și tineri.

În timpul celui de al Doilea Zăzboi Mondial soarta romilor a semănat cu cea a evreilor. Sub regimul nazist, autoritățile germane au supus romii la muncă forțată și ucidere în masă. Aproape fiecare lagăr de concentrare din Germania avea prizonieri romi. În lagăre, toți deținuții purtau marcaje de diferite forme și culori, care îi identificau pe categorii de prizonieri. Romii purtau petice triunghiulare negre, simbolul „asocialilor” sau verzi, simbolul infractorilor „profesioniști”. În Auschwitz-Birkenau, romii au fost supuși experimentelor „medicale” ale doctorului Josef Mengele.

La ordinul lui Antonescu mii de famili de romi au fost deportate din toată România în Transnistria. Mulți dintre ei au murit pe drum din cauza foametei, a bolilor sau a tratamentului brutal. În Transnistria, romii, ca și evreii, au avut parte de un tratament inuman: au fost puși la munci istovitoare, erau dese cazurile de viol.

Ne-au dus în același lagăr cu evreii. Țiganii într-o parte, evreii în alta. Ei erau mulți, multe fete și femei evreice. Erau frumoase. Mergeam cu ele la muncă. Aveam mâinile rănite și cu așchii în ele. Peste tot zăceau evrei morți. Nemții au săpat o groapă mare, i-au aliniat pe evrei și i-au împușcat. Când am văzut așa ceva, am început să plângem. Credeam că o să ne împuște și pe noi.” – Din amintirile Enuței Spiridon, deportată în lagărul Varvarovca din Transnistria.

Povestea Holocaustului romilor este foarte asemănătoare cu cea a poporului evreu și totuși, este adesea uitată sau chiar nu este recunoscută. Cele două culturi au suferit enorm în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în condiții similare și totuși, doar una dintre ele este recunoscută la scară largă.

Holocaustul romilor este una dintre cele mai puțin cunoscute și studiate pagini din istoria celui de-al Doilea Război Mondial: supraviețuitorii romi nu povesteau prin ce-au trecut — potrivit tradiției acestui popor, nu se poate să vorbești despre umilințele și tragediile prin care ai trecut. Apoi, există foarte puține materiale foto și video referitoare la holocaustul romilor. În Moldova și România practic nu sunt cercetători în acest domeniu.

Aproape că nu există monumente dedicate victimelor rome. În anul 2003, comunitarea romilor din Moldova, cu sprijinul financiar al Alianței Franceze a instalat la Poșta Veche un monument dedicat Holocaustului romilor. A fost aleasă Poșta Veche pentru că acolo locuiesc compact romii din Chișinău. Monumentul a rezistat mai puțin de un an, până când a fost vandalizat, iar granitul a fost furat. Poliția nu i-a găsit făptașii până în prezent.

În 1999 Guvernul Germaniei a acceptat să acorde victimelor rome ale Holocaustului ajutoare umanitare.

Sursa: internet

Propunem atenției dvs câteva documente din colecțiile bibliotecii ”I. Mangher” despre Holocaustul romilor:

  • Dumitru Diana. HOLOCAUSTUL: texte, teorii, memorii. Note de curs. – Chișinău: Pontos, 2009. – 84 p.
  • HOLOCAUST. STUDII ȘI CERCETĂRI / Institutul Național Pentru Studierea Holocaustului din România  ”Elie Wiesel”
  • Vol. I. – Nr. 1. – București: S.n., 2009. – 210 p.
  • Vol. I. – Nr. 2. –  București: S.n., 2009. – 265 p.
  • Vol. II. – Nr. 1. – București: S.n., 2010. – 226 p.
  • Ioanid, Radu. HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA. Distrugerea evreilor și romilor sub regimul Antonescu, 1940-1944. – București:”Hasefer”, 2006.– 454 p.
  • Nazaria, Sergiu. HOLOCAUST : FILE DIN ISTORIE : (pe teritoriul Moldovei şi în regiunile limitrofe ale Ucrainei, 1941-1944). – Chişinău : S. n., 2005. – 296 p. : il., 8 f. il.
  • RAPORT FINAL / Comisia internațională pentru studierea Holocausului în România. – Iași: Polirom, 2005. – 423 p.
  • REFLECȚII DESPRE HOLOCAUST: studii, articole, mărturii. – București: Coresi, 2005. – 302 p.
  • Shafir, Michael. ÎNTRE NEGARE ȘI TRIVIALIZARE PRIN COMPARAȚIE. Negarea Holocaustului în țările postcomuniste din Europa Centrală și de Est. – Iași: Polirom, 2002. – 158 p. (Colecția ”Document”).
  • Solonari, Vladimir. PURIFICAREA NAȚIUNII: dislocări forțate de populație și epurări etnice în România lui Antonescu: 1040-1944. – București: Polirom, 2015. – 422 p.
  • VIOLENȚĂ ȘI TEROARE ÎN ISTORIA RECENTĂ A ROMÂNIEI /  Institutul Național Pentru Studierea Holocaustului din România  ”Elie Wiesel”. – București: Editura Universală, 2006. – 142 p.
1
Теги: , , , ,

Oameni de omenie

26.01.2021 Блог  Нет комментариев

”Cine salvează o viață, salvează Lumea întreagă”

 Mishnah, Sanhedrin 4:5

În fiecare an, pe 27 ianuarie, în lumea întreagă sunt comemoraţi cei şase milioane de evrei exterminaţi de nazişti în al Doilea Război Mondial. Există însă şi o altă pagină în Istoria Holocaustului, cea scrisă de miile de oameni care şi-au riscat propriile vieţi pentru a-i salva pe cei prigoniţi: i-au ascuns în casele lor, i-au ajutat să evadeze sau au adoptat copii evrei. Pentru astfel de merite, salvatorii primesc titlul DREPT ÎNTRE POPOARE, o medalie şi o diplomă. În cinstea acestor oameni, este plantat câte un copac în Grădina Drepţilor între popoare de pe teritoriul memorialului Yad Vashem din Ierusalim, care le păstrează istoriile pentru generaţiile următoare.

Datele din anul 2017 confirmă că titlul onorific de DREPT ÎNTRE POPOARE în dețin 79 de locuitori ai Moldovei.

Bekker M. EXEMPLE DE OMENIE. Istorii adevărate. Este o carte, scrisă de conaționalul nostru. Mihail Bekker (1921-2017) s-a născut în or. Galați, România. În timpul războiului a luptat în rândurile armatei sovietice: a participat inclusiv la operația Iași – Chișinău. A avut 15 destincții militare și este autorul mai multor cărți. A scris istoria așa cum a fost, cu fervoare, cu o neasemuită dăruire de sine. În această carte autorul a adunat cca 40 de nume ale celor, care cu riscul propriilor vieți și a vieților celor apropiați au salvat vieți de evrei din ghetouri și lagăre de concentrare. Numele lor este imortalizat în memorialul Yad Vașem din Ierusalim.

Mircu M. OAMENI DE OMENIE ÎN VREMURI DE NEOMENIE. Marius Mircu (1909 — 2008) a fost un reporter, jurnalist, scriitor și istoric evreu-român.  A fost primul jurnalist care a scris despre Pogromul de la Dorohoi, Pogromul de la Iași și lagărele din Transnistria. A fost primul director al Muzeului de Istorie a Evreilor (1982-1987). Cartea de față este despre ”forța și onoarea de a fi om”, despre cei care în acele vremuri cumplite au ajutat și au salvat.

DEMNITATE ÎN VREMURI DE RESTRIȘTE. Lucrarea de față reunește o sumă de mărturii despre cei ce au salvat oameni și prezintă un evantai larg de ”întâmplări”, foarte diferite între ele. Aici se regăsesc reprezentanți proeminenți ai clasei politice, mitropoliți și primari, profesori universitari, scriitori, oameni de teatru, dar și simpli muncitori sau ofițeri mărunți. Unii dintre ei și-au pierdut viața, alții poziția socială, alții au fost arestați, anchetați și chiar arestați. Intenția autorilor a fost de a reuni mai multe aspecte relevante pentru existența în spațiul românesc, în condițiile dictaturii fasciste și a politicii de exterminare a evreilor, oameni care au știut să se opună. Și prin aceasta să se cunoască mai bine tragedia Holocaustului. Este un capitol de istorie ce se constituie un prilej de meditație asupra valorilor morale, dar și a pericolelor ce pot arunca omenirea în barbarie.

Vezi și aici

1
Теги: , ,

De ce copiii…

27.01.2018 Блог  Нет комментариев

pictor Samuel Bak

Dacă am îndurat atîta suferinţă şi dacă vor mai exista încă evrei, cînd totul se va termina, atunci evreii, în loc să fie osîndiţi, vor fi daţi drept exemplu.

– Anne Frank

Astăzi, 27 ianuarie, este marcată ZIUA INTERNAȚIONALĂ DE COMEMORARE A VICTIMELOR HOLOCAUSTULUI.

Cea mai tulburătoare abordare a Holocaustului este cea făcută din perspectiva suferinței copiilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial evreii europeni erau destinați anihilării. De rînd cu șase milioane de adulți au fost omorîți peste un milion și jumătate de copii. Înainte de a fi deportaţi şi exterminaţi, ei au fost mai întîi discriminaţi: caricaturizaţi, excluşi din şcoli, supuşi atacurilor antisemite; apoi ghetoizaţi, înfometaţi, murind de foame şi de frig sau ucişi, uneori pentru propria distracţie a călăilor. Mulţi copii au murit împreună cu familiile lor în masacre sau în  ghetouri.

La acest capitol au fost turnate filme, puse spectacole, scrise cărți. Vă propunem spre atenție cîteva cărți din colecțiile bibliotecii ”I. Mangher” despre soarta copiilor evrei în timpul Holocaustului:

Edith Balas. PASĂRE ÎN ZBOR. – București, 2015.

Avem în față cartea de memorii a unui „supraviețuitor de profesie”, așa cum se autodefinește autoarea.  Viața a supus-o la încercări groaznice: pe cînd avea doar 14 ani a fost deportată în lagărul morții de la Auschwitz. Dar, cu toate acestea, povestea lui Edith Balas este una plină de speranță și triumf, o valoroasă lecție despre modul în care cineva poate fi prăbușit de soartă, dar să continue să trăiască și, în final, să triumfe. „Pasăre în zbor spune ea, titlul memoriilor mele, a fost inspirat de faimoasa sculptură a lui Brîncuși, pe care eu o consider emblematică pentru viața mea.”

John Boyne. BĂIATUL CU PIJAMALE ÎN DUNGI. – București, 2016.

Este o ficțiune istorică bazată pe ororile din al Doilea Război Mondial, mai exact pe chinurile îndurate de evreii închiși în lagărele de muncă din cauza fanatismului conducătorului nazist. Este povestea unui băiețel german pe nume Bruno, al cărui tată a primit o slujbă foarte importantă, ceea ce înseamna că toată familia trebuie să se mute departe de oraș, într-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuință adevarată și unde în spatele unor garduri nesfîrșite se află sute, poate mii de oameni îmbrăcați în pijamale în dungi. Bruno se străduiește să înțeleagă ce se întîmplă în jurul său. Cititorul bănuiește despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Pornește așadar să exploreze împrejurimile și zărește un punct, care devine o pată și o pată care devine un baiat…

Raphael Delpard. COPII EVREI ASCUNȘI. – București, 2001.

Mii de copii evrei au fost smulsi din familiile lor, obligati să se ascundă pentru a scăpa de barbaria nazistă. Vreme de patru ani au trait suferința abandonării, a fricii. La sfîrșitul războiului n-au găsit decît cenușă; părinți și bunici morți în lagăre de concentrare, locuințele ocupate de alții. Uneori n-au mai găsit nici măcar o fotografie a celor dragi, a familiei. Cartea de față este — în același timp — cartea celor drepți. A tuturor acelor eroi, bărbați și femei, care i-au salvat pe copiii evrei, primejduindu-și viața, pentru a se împotrivi barbariei.

Eva Heyman. AM TRĂIT ATÎT DE PUȚIN. – București, 1991.

Anne Frank a Transilvaniei: Eva Heyman, copila pe care doctorul Mengele a împins-o în duba morţii. Fetiţa a scris un scurt jurnal în ghetoul din Oradea, înainte de a fi deportată în lagărul de concentrare de la Auschwitz și de a deveni o victimă a Holocaustului. Eva a început sa-şi aştearnă sentimentele şi gîndurile pe prima pagină a Micului sau Jurnal la 13 februarie 1944. Era ziua ei de naştere. Împlinea 13 ani. Eva a scris un jurnal despre ororile Holocaustului. Deşi, eu, Micul meu Jurnal, nu vreau să mor, eu vreau să trăiesc… Aş aştepta sfârşitul războiului într-o pivniţă, sau în pod, sau în orice gaură…” Aceasta este o parte a ultimei însemnări în jurnal a Evei Heyman la 30 mai 1944.

Sunt cărți groaznice, dar care trebuie citite, doar pentru a înţelege mai bine drama copiilor evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, deoarece victimele Holocaustului nu sunt doar cifre ale statisticilor sau nume care au rămas întamplător în anumite documente. Este greu de imaginat, însă aceste atrocităţi s-au întîmplat, iar istoria le-a consemnat în paginile sale.

3
Теги: , ,