De pe bloguri adunate
Alba Iulia
HAȘDEU
Hristo Botev
Infolibrarius
Maramureș
Tudor Arghezi
Библиотечные штучки
БиблиоМАЯК
Библиомания
БИБЛИОПЧЕЛКА
БиблиоМетодист
Биб:)Лаб...
jewish memory
BiblioCity
Журнальный столик
Книжный шкаф
Наши люди
Общины
vizualizări
 |
holocaust прикрепленные посты
Poraimos — Holocaustul romilor
02.08.2021 
Блог 
…O stea tristă urcă în ceruri
M-au dus de acasă
Şi m-au aruncat în lagăr
Unde m-au prefăcut în cenuşă…
Cântecul romilor din Burgenland, în lagărul de concentrare
În noaptea de 2 august 1944 în lagărul morții Auschwitz-Birkenau, în operațiunea de lichidare a lagărului, au fost exterminați în camerele de gazare un număr oficial de 2897 de romi: – bărbați, femei, bătrâni și tineri.
În timpul celui de al Doilea Zăzboi Mondial soarta romilor a semănat cu cea a evreilor. Sub regimul nazist, autoritățile germane au supus romii la muncă forțată și ucidere în masă. Aproape fiecare lagăr de concentrare din Germania avea prizonieri romi. În lagăre, toți deținuții purtau marcaje de diferite forme și culori, care îi identificau pe categorii de prizonieri. Romii purtau petice triunghiulare negre, simbolul „asocialilor” sau verzi, simbolul infractorilor „profesioniști”. În Auschwitz-Birkenau, romii au fost supuși experimentelor „medicale” ale doctorului Josef Mengele.
La ordinul lui Antonescu mii de famili de romi au fost deportate din toată România în Transnistria. Mulți dintre ei au murit pe drum din cauza foametei, a bolilor sau a tratamentului brutal. În Transnistria, romii, ca și evreii, au avut parte de un tratament inuman: au fost puși la munci istovitoare, erau dese cazurile de viol.
”Ne-au dus în același lagăr cu evreii. Țiganii într-o parte, evreii în alta. Ei erau mulți, multe fete și femei evreice. Erau frumoase. Mergeam cu ele la muncă. Aveam mâinile rănite și cu așchii în ele. Peste tot zăceau evrei morți. Nemții au săpat o groapă mare, i-au aliniat pe evrei și i-au împușcat. Când am văzut așa ceva, am început să plângem. Credeam că o să ne împuște și pe noi.” – Din amintirile Enuței Spiridon, deportată în lagărul Varvarovca din Transnistria.
Povestea Holocaustului romilor este foarte asemănătoare cu cea a poporului evreu și totuși, este adesea uitată sau chiar nu este recunoscută. Cele două culturi au suferit enorm în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în condiții similare și totuși, doar una dintre ele este recunoscută la scară largă.
Holocaustul romilor este una dintre cele mai puțin cunoscute și studiate pagini din istoria celui de-al Doilea Război Mondial: supraviețuitorii romi nu povesteau prin ce-au trecut — potrivit tradiției acestui popor, nu se poate să vorbești despre umilințele și tragediile prin care ai trecut. Apoi, există foarte puține materiale foto și video referitoare la holocaustul romilor. În Moldova și România practic nu sunt cercetători în acest domeniu.
Aproape că nu există monumente dedicate victimelor rome. În anul 2003, comunitarea romilor din Moldova, cu sprijinul financiar al Alianței Franceze a instalat la Poșta Veche un monument dedicat Holocaustului romilor. A fost aleasă Poșta Veche pentru că acolo locuiesc compact romii din Chișinău. Monumentul a rezistat mai puțin de un an, până când a fost vandalizat, iar granitul a fost furat. Poliția nu i-a găsit făptașii până în prezent.
În 1999 Guvernul Germaniei a acceptat să acorde victimelor rome ale Holocaustului ajutoare umanitare.
Sursa: internet
Propunem atenției dvs câteva documente din colecțiile bibliotecii ”I. Mangher” despre Holocaustul romilor:
- Dumitru Diana. HOLOCAUSTUL: texte, teorii, memorii. Note de curs. – Chișinău: Pontos, 2009. – 84 p.
- HOLOCAUST. STUDII ȘI CERCETĂRI / Institutul Național Pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”
- Vol. I. – Nr. 1. – București: S.n., 2009. – 210 p.
- Vol. I. – Nr. 2. – București: S.n., 2009. – 265 p.
- Vol. II. – Nr. 1. – București: S.n., 2010. – 226 p.
- Ioanid, Radu. HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA. Distrugerea evreilor și romilor sub regimul Antonescu, 1940-1944. – București:”Hasefer”, 2006.– 454 p.
- Nazaria, Sergiu. HOLOCAUST : FILE DIN ISTORIE : (pe teritoriul Moldovei şi în regiunile limitrofe ale Ucrainei, 1941-1944). – Chişinău : S. n., 2005. – 296 p. : il., 8 f. il.
- RAPORT FINAL / Comisia internațională pentru studierea Holocausului în România. – Iași: Polirom, 2005. – 423 p.
- REFLECȚII DESPRE HOLOCAUST: studii, articole, mărturii. – București: Coresi, 2005. – 302 p.
- Shafir, Michael. ÎNTRE NEGARE ȘI TRIVIALIZARE PRIN COMPARAȚIE. Negarea Holocaustului în țările postcomuniste din Europa Centrală și de Est. – Iași: Polirom, 2002. – 158 p. (Colecția ”Document”).
- Solonari, Vladimir. PURIFICAREA NAȚIUNII: dislocări forțate de populație și epurări etnice în România lui Antonescu: 1040-1944. – București: Polirom, 2015. – 422 p.
- VIOLENȚĂ ȘI TEROARE ÎN ISTORIA RECENTĂ A ROMÂNIEI / Institutul Național Pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”. – București: Editura Universală, 2006. – 142 p.
Related Posts
Oameni de omenie
26.01.2021 Блог
”Cine salvează o viață, salvează Lumea întreagă”
Mishnah, Sanhedrin 4:5
În fiecare an, pe 27 ianuarie, în lumea întreagă sunt comemoraţi cei şase milioane de evrei exterminaţi de nazişti în al Doilea Război Mondial. Există însă şi o altă pagină în Istoria Holocaustului, cea scrisă de miile de oameni care şi-au riscat propriile vieţi pentru a-i salva pe cei prigoniţi: i-au ascuns în casele lor, i-au ajutat să evadeze sau au adoptat copii evrei. Pentru astfel de merite, salvatorii primesc titlul DREPT ÎNTRE POPOARE, o medalie şi o diplomă. În cinstea acestor oameni, este plantat câte un copac în Grădina Drepţilor între popoare de pe teritoriul memorialului Yad Vashem din Ierusalim, care le păstrează istoriile pentru generaţiile următoare.
Datele din anul 2017 confirmă că titlul onorific de DREPT ÎNTRE POPOARE în dețin 79 de locuitori ai Moldovei.
Bekker M. EXEMPLE DE OMENIE. Istorii adevărate. Este o carte, scrisă de conaționalul nostru. Mihail Bekker (1921-2017) s-a născut în or. Galați, România. În timpul războiului a luptat în rândurile armatei sovietice: a participat inclusiv la operația Iași – Chișinău. A avut 15 destincții militare și este autorul mai multor cărți. A scris istoria așa cum a fost, cu fervoare, cu o neasemuită dăruire de sine. În această carte autorul a adunat cca 40 de nume ale celor, care cu riscul propriilor vieți și a vieților celor apropiați au salvat vieți de evrei din ghetouri și lagăre de concentrare. Numele lor este imortalizat în memorialul Yad Vașem din Ierusalim.
Mircu M. OAMENI DE OMENIE ÎN VREMURI DE NEOMENIE. Marius Mircu (1909 — 2008) a fost un reporter, jurnalist, scriitor și istoric evreu-român. A fost primul jurnalist care a scris despre Pogromul de la Dorohoi, Pogromul de la Iași și lagărele din Transnistria. A fost primul director al Muzeului de Istorie a Evreilor (1982-1987). Cartea de față este despre ”forța și onoarea de a fi om”, despre cei care în acele vremuri cumplite au ajutat și au salvat.
DEMNITATE ÎN VREMURI DE RESTRIȘTE. Lucrarea de față reunește o sumă de mărturii despre cei ce au salvat oameni și prezintă un evantai larg de ”întâmplări”, foarte diferite între ele. Aici se regăsesc reprezentanți proeminenți ai clasei politice, mitropoliți și primari, profesori universitari, scriitori, oameni de teatru, dar și simpli muncitori sau ofițeri mărunți. Unii dintre ei și-au pierdut viața, alții poziția socială, alții au fost arestați, anchetați și chiar arestați. Intenția autorilor a fost de a reuni mai multe aspecte relevante pentru existența în spațiul românesc, în condițiile dictaturii fasciste și a politicii de exterminare a evreilor, oameni care au știut să se opună. Și prin aceasta să se cunoască mai bine tragedia Holocaustului. Este un capitol de istorie ce se constituie un prilej de meditație asupra valorilor morale, dar și a pericolelor ce pot arunca omenirea în barbarie.
Vezi și aici
Related Posts
De ce copiii…
27.01.2018 Блог
pictor Samuel Bak
Dacă am îndurat atîta suferinţă şi dacă vor mai exista încă evrei, cînd totul se va termina, atunci evreii, în loc să fie osîndiţi, vor fi daţi drept exemplu.
– Anne Frank
Astăzi, 27 ianuarie, este marcată ZIUA INTERNAȚIONALĂ DE COMEMORARE A VICTIMELOR HOLOCAUSTULUI.
Cea mai tulburătoare abordare a Holocaustului este cea făcută din perspectiva suferinței copiilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial evreii europeni erau destinați anihilării. De rînd cu șase milioane de adulți au fost omorîți peste un milion și jumătate de copii. Înainte de a fi deportaţi şi exterminaţi, ei au fost mai întîi discriminaţi: caricaturizaţi, excluşi din şcoli, supuşi atacurilor antisemite; apoi ghetoizaţi, înfometaţi, murind de foame şi de frig sau ucişi, uneori pentru propria distracţie a călăilor. Mulţi copii au murit împreună cu familiile lor în masacre sau în ghetouri.
La acest capitol au fost turnate filme, puse spectacole, scrise cărți. Vă propunem spre atenție cîteva cărți din colecțiile bibliotecii ”I. Mangher” despre soarta copiilor evrei în timpul Holocaustului:
Edith Balas. PASĂRE ÎN ZBOR. – București, 2015.
Avem în față cartea de memorii a unui „supraviețuitor de profesie”, așa cum se autodefinește autoarea. Viața a supus-o la încercări groaznice: pe cînd avea doar 14 ani a fost deportată în lagărul morții de la Auschwitz. Dar, cu toate acestea, povestea lui Edith Balas este una plină de speranță și triumf, o valoroasă lecție despre modul în care cineva poate fi prăbușit de soartă, dar să continue să trăiască și, în final, să triumfe. „Pasăre în zbor spune ea, titlul memoriilor mele, a fost inspirat de faimoasa sculptură a lui Brîncuși, pe care eu o consider emblematică pentru viața mea.”
John Boyne. BĂIATUL CU PIJAMALE ÎN DUNGI. – București, 2016.
Este o ficțiune istorică bazată pe ororile din al Doilea Război Mondial, mai exact pe chinurile îndurate de evreii închiși în lagărele de muncă din cauza fanatismului conducătorului nazist. Este povestea unui băiețel german pe nume Bruno, al cărui tată a primit o slujbă foarte importantă, ceea ce înseamna că toată familia trebuie să se mute departe de oraș, într-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuință adevarată și unde în spatele unor garduri nesfîrșite se află sute, poate mii de oameni îmbrăcați în pijamale în dungi. Bruno se străduiește să înțeleagă ce se întîmplă în jurul său. Cititorul bănuiește despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Pornește așadar să exploreze împrejurimile și zărește un punct, care devine o pată și o pată care devine un baiat…
Raphael Delpard. COPII EVREI ASCUNȘI. – București, 2001.
Mii de copii evrei au fost smulsi din familiile lor, obligati să se ascundă pentru a scăpa de barbaria nazistă. Vreme de patru ani au trait suferința abandonării, a fricii. La sfîrșitul războiului n-au găsit decît cenușă; părinți și bunici morți în lagăre de concentrare, locuințele ocupate de alții. Uneori n-au mai găsit nici măcar o fotografie a celor dragi, a familiei. Cartea de față este — în același timp — cartea celor drepți. A tuturor acelor eroi, bărbați și femei, care i-au salvat pe copiii evrei, primejduindu-și viața, pentru a se împotrivi barbariei.
Eva Heyman. AM TRĂIT ATÎT DE PUȚIN. – București, 1991.
Anne Frank a Transilvaniei: Eva Heyman, copila pe care doctorul Mengele a împins-o în duba morţii. Fetiţa a scris un scurt jurnal în ghetoul din Oradea, înainte de a fi deportată în lagărul de concentrare de la Auschwitz și de a deveni o victimă a Holocaustului. Eva a început sa-şi aştearnă sentimentele şi gîndurile pe prima pagină a Micului sau Jurnal la 13 februarie 1944. Era ziua ei de naştere. Împlinea 13 ani. Eva a scris un jurnal despre ororile Holocaustului. Deşi, eu, Micul meu Jurnal, nu vreau să mor, eu vreau să trăiesc… Aş aştepta sfârşitul războiului într-o pivniţă, sau în pod, sau în orice gaură…” Aceasta este o parte a ultimei însemnări în jurnal a Evei Heyman la 30 mai 1944.
Sunt cărți groaznice, dar care trebuie citite, doar pentru a înţelege mai bine drama copiilor evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, deoarece victimele Holocaustului nu sunt doar cifre ale statisticilor sau nume care au rămas întamplător în anumite documente. Este greu de imaginat, însă aceste atrocităţi s-au întîmplat, iar istoria le-a consemnat în paginile sale.
Related Posts
Tragedia navei Struma
24.02.2017 Блог
Monument dedicat victimelor de pe nava Struma, Ashdod-Israel
Doamne, plîngi pentru copiii tăi, pentru că ei au fost lipsiți de dreptul de a fi îngropați! Doamne, nu fii îndurător cu cei care nu au avut milă!.. Trebuie să existe un viitor în ciuda trecutului. Nu vreau ca trecutul meu să devină viitorul copiilor noștri.
Elie Wiesel
Astăzi se împlinesc 75 de ani de la drama celor aproape opt sute de evrei refugiați care au murit pe vasul Struma, în apropierea coastelor turcești. Cei mai mulţi dintre pasageri erau din nordul Moldovei, Bucovina şi Basarabia. Ei aparţineau păturilor mijlocii şi avute a comunităţii evreieşti. Şi preţul extrem de scump a făcut o triere severă. Profesional, cei mai mulţi dintre ei aveau studii superioare –avocaţi, medici, economişti, oameni de afaceri, ingineri, studenţi, elevi. Au fost multe famiii, bunici, părinţi, nepoţi, copii. Au vîndut, ori au părăsit tot ce aveau, şi au plecat spre Palestina, Pămîntul Făgăduinţei. 2/3 erau între 18-45 de ani. O zecime – copii pînă în 15 ani.1o peste 60 de ani. Doi prunci de 5 şi 8 luni. În total, la 12 decembrie, s-au îmbarcat 787 persoane, dintre care 10 alcătuiau echipajul( alcătuit din cinci bulgari, doi evrei, un ungur, un polonez, o româncă.
Biletul de urcare pe Struma a lui David Stoliar
Comandand
antul se numea Grigorii Timofeievici Garabatenco, ucrainian de origine. Există mai multe versiuni ale tragediei. Cert este faptul că Struma a fost scufundat în apele Bosforului în condiții neclare pînă azi.
Unicul supraviețuitor – David STOLIAR, originar din Chișinău, s-a stins din viață în SUA la 1 mai 2014, la vîrsta de 92 de ani.
În bilioteca noastră se găsește cartea prozatorului Mihai Stoian ULTIMA CURSĂ : de la Struma la Mefkure / M.Stoian; Red. S.Singer. –București: Hasefer, 1995. – 348 p.
Related Posts
Nu vom uita! N-avem voie să uităm!
28.01.2016 Блог
“Dacă am îndurat atîta suferinţă şi dacă vor mai exista încă evrei, cînd totul se va termina, atunci evreii, în loc să fie osîndiţi, vor fi daţi drept exemplu.”
Anne Frank
La 27 ianuarie este marcată Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de ex
terminare de la Auschwitz-Birkenau (Polonia) a fost eliberat de armata sovietică. Cu această ocazie toată lumea civilizată organizează activități de comemorare a celor șase milioane de victime vinovate de a se fi născut evrei: Londra, Moscova, Berlin, Ierusalim, București… Chișinău. Nu s-a eschivat de la marcarea acestei date nici biblioteca noastră. Membrii clubului Erudit, au perindat aduceri aminte despre acele vremuri de restriște; participanții la proiectul Calea ta spre succes au beneficiat de o prelegere Holocaust pe înțelesul copiilor; la Centrul de Excelență în Construcții, biblioteca a mers cu lecția Reflecții despre Holocaust și o expoziție de documente. Am vorbit mult despre ororile războiului, despre inumanitatea fascismului, despre lagărele de concentrare și exterminare, despre ghetoul din Chișinău și Transnistria, despre „Drepții între popoare” – 
titlu acordat martirilor și eroilor ne-evrei care, în vremea Holocaustului, în condiții vitrege, și-au riscat viața, familia și averea pentru a-și păstra omenia, ajutîndu-i și salvîndu-i pe evreii prigoniți. O altă temă, care nu a lăsat pe nimeni indiferent, este Holocaustul și copii – două noțiuni in
compatibile. Dacă copiii de alte naționalități mai aveau șansa să se salveze de foamete, frig sau de represii, atunci copiii evrei nu aveau nici o șansă: eu erau sortiți pieirii de rînd cu maturii în gropi, șanțuri, camere de gaze. Dintre cele 6 milioane de victime, un milion şi jumătate au fost copii. Atît participanții la proiectul Calea ta spre succes, cît și tinerii de la colegiu au fost un public receptiv: s-au dat cu părerea, au comentat, au percepționat informația. În urma acestor întîlniri am ajuns la concluzia că acești copii nu vor permite nicicînd un nou Holocaust pe pămînt.