Pămîntul nostru are harul poeziei.Și a născut talente chiar și în timpuri de oprimare socială. Pînă la 1940 a răsunat ca o ceteră glasul [poetului basarabean] Alexandru Robot în stihuri de o originalitate surprinzătoare. [Nu-l putem uita, cărțile lui] trebuie să vadă lumina tiparului.

George Meniuc.

Astăzi (cu regretată  întîrziere) îi aducem un omagiu celui care a fost ALXANDRU ROBOT (Alter Rotmann). 1916 — 1941

S-a născut la 15 ianuarie 1916 la București, într-o familie de meseriaşi. A colaborat la diferite ziare şi reviste («Cuvântul liber», «Reporter», «Azi», «Front literar», «Viaţa literară» ş.a.). Din 1935 se mută cu traiul la Chişinău. După instaurarea Puterii Sovietice în Basarabia, Alexandru Robot publică versuri, pe care intenţiona să le înmănuncheze într-o culegere. Îi aparţin plachetele de versuri «Apocalips terestru» (1932), «Somnul singurătăţii», (1936), numeroase articole de publicistică («Pajurile mizeriei chişinăuene», «Portretul unei periferii»), schiţe («Scene din viaţa de redacţie»), reportaje («Comratul, o vale a plângerii», «Cimitirul recoltelor de la Comrat»), eseuri, note de călătorie, recenzii la cărţi şi spectacole. În poezie Robot a evoluat de la versul ermetic la imaginea poetică realistă. La 8 iulie 1941, la începutul ofensivei Germaniei asupra Uniunii Sovietice, redacția ziarului Moldova Socialistă, unde lucra A. Robot esta evacuată la Tiraspol, mai apoi – la Odesa unde, împreună cu alți 3000 de soldați este îmbarcat pe un vapor care avea destinația spre Crimeea. Imediat după ieșirea în largul Mării Negre vaporul este scufundat de aviația germană. Astfel, la vîrsta de doar 25 de ani, se stinge din viață cel care a fost Alexandru Robot.

PRIVELIȘTE

S-a culcat o floare cu un fluture

Şi-am pătruns în zi ca-ntr-un năvod.

Lângă porţile cu mult norod,

Am uitat desagii să mi-i scutur.

Holde mari îşi freamătă păcatul.

Ştiu cum râmele au dat seminţi.

(Căile creşteau făgăduinţi

Şi-ntorceau pe după soare satul).

S-a crăpat nămeaza ca păstaia

Şi îşi coace-aripa zborul crud.

Răstigneşte inima bătaia,

Cu porumbul din poveste ud.

BASORELIEF

Spirala prăbuşeşte pe muchiile orei

Înfăţişări de sânge ucise lângă şerpi,

Un ibis putrezeşte în fluxul aurorei

Şi purpura vânează, cu marginile, cerbi.

Oglinzile sărează genunchii baiaderei

Şi trupul îşi jertfeşte mărgeanele în dinţi;

Matrozii o măsoară cu linia galerei

şi chinuie cucuta din flaute fierbinţi.

Vertebrele prinţesei încarcă obeliscul,

Şi alb îşi creşte sclava un umăr peste mâini.

Între corăbii sună ostroavele cu discul

Şi bufniţele lunii dărâmă-n ochi fântâni.

Învinge efigia cu suliţele tribul,

Şi trunchiurile cântă pe aripi de palmieri.

În piatră lâncezeşte papirusul şi scribul

Şi cucuta otrăvii frământă-n arcuri jderi.

MOARTE ÎN BASM

Pe-o scoarţă doarme coiful uitat de Făt-Frumos,

Pe trepte stau de veghe săgeţile şi arcul,

Un ornic socoteşte când a murit monarcul

Şi-un cuc închis în vreme din oră se dă jos.

Un cal care nechează a putrezit de somn —

O ia prin seară cerul câmpiei înainte,

Iar paznicul în mână cu chei sau oseminte

Închide în morminte şi umbra mea de domn.

ULTIMUL SFÎNT

Se roagă în grădină, desculţ printre legume

Şi ciufuleşte iarba săracă şi bătrână

Când duhul lui se plimbă cu un asin prin lume,

Ţăranii îi sărută sudoarea de pe mână.

Câteodată merge cu vacile la iarbă

Şi când îşi duce singur cămăşile la râu,

Intră în apă simplu şi gol, până la barbă;

Seara-n hambare doarme cu somnul peste grâu.

Despre Alexandru ROBOT vă puteți informa în biblioteca noastră:

Robot, Alexandru. Îmblânzitorul de cuvinte. –Chișinau: Litera, 2003. -416 p. -(Biblioteca școlarului).

Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent. București:  Minerva, 1986. – P. 902 – 903.

Dicționarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2010. – Chișinău: Prut Internațional, 2010. – P. 448-450.

Mica enciclopedie ilustrată a scriitorilor din Republica Moldova. – Busurești, Chișinău: Litera Imternațional, 2005. – P.495-504.

VENIȚI LA BIBLIOTECĂ ȘI SAVURAȚI DIN DELICIUL LECTURII!