«Liviu Deleanu porneşte din noapte şi poposeşte în beznă. Nu ştiu cum s-a făcut ca acest pui (…), crescut pe maidanele Iaşilor, nu e nici sentimental, nici elegiac, nici liric; e dur ca un pietroi şi aspru ca zgura. Versurile (…) zvîcnesc ca un puls agitat de febră şi la fel cu febră — ţiuie prelung în urechi, ameţitor: sunt aspecte — în negru de cărbune, furate din viaţa celor cu suflet răvăşit de furtuni (…)»

G. Spina

S-au împlinit 105 ani de la nașterea poetului LIVIU DELEANU. Poet uitat – așa scrie despre Deleanu nepoata acestuia Iulia Azriel, care și-a pus scopul să completeze pe cît se poate lacunele existente din activitatea poetului, să reunească materiale pierdute sau păstrate parțial, la Chișinau, în marile biblioteci din Iași și București, ca și la Biblioteca Nationala din Ierusalim: ”Sînt convinsa că, auzind numele Liviu Deleanu, mulți se întreabă cine este acesta, de ce vorbim despre el și de ce vorbesc eu despre el. Răspunsul la a treia întrebare este cel mai simplu. Deleanu a fost unchiul meu, fratele cel mare al tatei, și în ultimii ani încerc sa adun cît mai multe date, în scopul de a închega cît de cît un portret al poetului. Motivele mele sînt diverse: curiozitatea, multe semne de întrebare, toate legate probabil de un sentiment de vinovăție față de amintirile vagi, incomplete, de familie, și apoi nevoia imperativă de a întelege de ce o parte semnificativa din opera lui a fost total ignorată”. <citește>

UITE COPACUL

Uite copacul…

Sta singur, saracul.

În ses.

Singur si neînteles.

Nici iarba, nici scaiul.

Nici spinul, nici paiul

Nu stiu ce-l framînta, ce-l doare.

Ce gol si ce arsita mare

Sta singur aici sa îndure.

Copacul se vrea în padure.

CROCHIU

Iar parul tau cu parul meu

Se-ating din mers – si se saruta,

Precum în noaptea abatuta

Deasupra mea si-asupra ta

Doi pomi vecini s-ar saruta,

Sau cum o boare trecatoare

S-ar saruta cu-o alta boare.

MARTURISIRE

Femeie, care-mi dai puterea

Sa înfrunzesc ca un copac,

Cum sa te-nvat s-auzi tacerea

Marturisirilor ce-ti fac,

Cum sa te-nvat sa iei aminte

Acelor simtaminte tari,

Ce-ti stiu vorbi nu prin cuvinte.

Ci-n graiul linistilor mari?

Dincolo de cine sînt

Ma aflu dincolo de mine

Si dincolo de cine sînt,

De unde cîntecul îmi vine,

Cu iz de stele si pamînt.

De sus – îmi vine-adus de vise,

De jos – din om si faurar.

Si toate cartile mi-s scrise

Cu cernoziom si tus stelar.

Încă din Liviu DELEANU:

100 poezii de dragoste și dor. –  Ch.: Hyperion, 1996. – 107 p.

Epigrame cu adresa (fara paranteza). — Ch.: Ruxanda, 1999. -80 p: il.

Poezii. – Ch.: Hyperion, 1991. -325 p.

Vreme-n alte vremi topita. – Iași: Bonitas, 2005. -142 p.

Волшебная булава : Драматичесакя сказка с стихах/ Л.С.Деляну; Пер. Ю.Нейман. –К.: Литература артистикэ, 1980. -110 с.: ил.

Под знаком тайны : Стихи/ Л.С.Деляну; Сост. Б. Деляну; Пер. А.Прокопьева; Худ. А.Хмельницкий. – К. : Hyperion, 1990. -262 с.: ил.