poeți прикрепленные посты
Arta sufletului – Poezia
21.03.2016 Блог
Poezia este deschiderea și închiderea unei uși, lasându-i pe cei care privesc prin deschizătură să ghicească ce s-a vazut în frântura aceea de clipa.
Carl Sandburg
Astăzi, 21 martie, de Ziua Internațională a Poeziei vă propunem cîteva versuri ale poeților evrei
IȚIC MANGHER
EU, PRINŢUL
Eu sunt prinţul si lăutarul și stau
La poarta casei voastre. În scripca mea inspirată
Doarme o împărăție care agonizează
Și care moare, neîncoronată.
E destul ca filistinul chelbos să-mi strige
De la fereastră: «Bravo, băiete!»
Ca să-mi mușc buzele pâna la sânge
Și să dau cu scripca de perete.
Doamne! De ce mi-ai hărăzit să port
Cântece-n trup și viziuni în minte?
De ce mi-ai dat traista de cerşetor,
Ghete scâlciate și dezmăț în veșminte?
Vrei în halul ăsta să-ți apar
Schimbând în plânsoare visarea ta frumoasă?
Vrei să strig în patru vânturi: Noapte!
Și să n-am unde mă duce acasă?
Doamne! Stelele tale m-au amăgit.
Căile tale străine îmi sunt.
Doar răchita mi-e aproape și păduchele
Flămânzind în cămașa-mi bătută de vânt,
Și vijelia pipăindu-mi cu degete-arzătoare
Trupul, care poticnindu-se, cade înainte,
Se lipeşte de pamânt și-mbrățișează pământul
Ca un beţiv muierea lui fierbinte.
Furtuna însăși are-un sălaș, dar eu
încotro să-mi îndrept paşii, Doamne?
Viermii rod aurul cântecelor mele,
Pasările mor de gheara hâdei toamne.
La căpătâiul mamei bolnave, are rost să mă duc?
De trei ani ţintuită la pat, nu se cuvine
Să-i calc pragul după ce i-am călcat în picioare
Iubirea — și am facut-o de ruşine.
Quo vadis, Itic Manger?
ALEXANDRU ROBOT
BASORELIEF
Spirala prăbuşeşte pe muchiile orei
Înfăţişări de sânge ucise lângă şerpi,
Un ibis putrezeşte în fluxul aurorei
Şi purpura vânează, cu marginile, cerbi.
Oglinzile sărează genunchii baiaderei
Şi trupul îşi jertfeşte mărgeanele în dinţi;
Matrozii o măsoară cu linia galerei
şi chinuie cucuta din flaute fierbinţi.
Vertebrele prinţesei încarcă obeliscul,
Şi alb îşi creşte sclava un umăr peste mâini.
Între corăbii sună ostroavele cu discul
Şi bufniţele lunii dărâmă-n ochi fântâni.
Învinge efigia cu suliţele tribul,
Şi trunchiurile cântă pe aripi de palmieri.
În piatră lâncezeşte papirusul şi scribul
Şi cucuta otrăvii frământă-n arcuri jderi.
ANATOL GUGEL
Vorbesc în limba psalmului prorocii
învălmășiți de patimi, milostivi.
Destinul tremură pe muchia vocii.
Ce vor, aici ș-acum, prorocii sivi?
Să-mi amintească de-antice istorii?
De unde v-ați ivit? Îmi bate-n tîmplă
timpul, cel străpuns de traiectorii.
Ce s-a-ntîmplat cîndva și azi se-ntîmplă?
”Ah, omule, nu te-nchide-n cușcă!”
Și, buimăcit, zăresc un pîlpîit
de-oracol sacru… Sau și el e-un mit!
Dar murmurul ca-n carne vie mușcă.
Milenii curg rostogoliș, și eu
m-apropii vrînd-nevrînd de Dumnezeu.
MIROSLAVA METLEAEVA
În ceața dimineții
ca-ntr-o oglindă strâmbă –
măști alunecatoare-n umbră.
Plutește un surâs – e suspendat ca frunza
în arborele-nveșmântat-năluca.
De ochi eu îmi apropii palma ta
Presimțind curânda dezlegare
a tainei întraripării.
În fața mea e chiar realitatea
tu – dincolo de ea
sau îndărătul ei
topindute-n albastrul înzoririi.
Trad. Leo BUTNARU
MOISEI LEMSTER
INSPIRAȚIE
Pasărea din suflet – să n-o izgoniți,
Cântecul de-o clipă cheamă stări divine:
Pasărea, de cântă –
Cerul auziți,
Clipa e astrală –
Inspirată vine!
Ramura din suflet care-a înflorit,
Fragedă – n-o frângeți – va-nflori-n petale:
Ea de-atâtea veacuri cerul a vrăjit
Și-a uimit imensul
Bolților astrale!
Sufletul respire cerul sfânt de mai –
Împresoare-i zorii nividirea clară!
Pasărea-a fi mută,
Ramul – făr’ de grai,
De duci toamna-n suflet – făr’ de primăvară!
Trad. Boris Druță
Related Posts
Suflet răvăşit de furtuni…
21.02.2016 Блог
«Liviu Deleanu porneşte din noapte şi poposeşte în beznă. Nu ştiu cum s-a făcut ca acest pui (…), crescut pe maidanele Iaşilor, nu e nici sentimental, nici elegiac, nici liric; e dur ca un pietroi şi aspru ca zgura. Versurile (…) zvîcnesc ca un puls agitat de febră şi la fel cu febră — ţiuie prelung în urechi, ameţitor: sunt aspecte — în negru de cărbune, furate din viaţa celor cu suflet răvăşit de furtuni (…)»
G. Spina
S-au împlinit 105 ani de la nașterea poetului LIVIU DELEANU. Poet uitat – așa scrie despre Deleanu nepoata acestuia Iulia Azriel, care și-a pus scopul să completeze pe cît se poate lacunele existente din activitatea poetului, să reunească materiale pierdute sau păstrate parțial, la Chișinau, în marile biblioteci din Iași și București, ca și la Biblioteca Nationala din Ierusalim: ”Sînt convinsa că, auzind numele Liviu Deleanu, mulți se întreabă cine este acesta, de ce vorbim despre el și de ce vorbesc eu despre el. Răspunsul la a treia întrebare este cel mai simplu. Deleanu a fost unchiul meu, fratele cel mare al tatei, și în ultimii ani încerc sa adun cît mai multe date, în scopul de a închega cît de cît un portret al poetului. Motivele mele sînt diverse: curiozitatea, multe semne de întrebare, toate legate probabil de un sentiment de vinovăție față de amintirile vagi, incomplete, de familie, și apoi nevoia imperativă de a întelege de ce o parte semnificativa din opera lui a fost total ignorată”. <citește>
UITE COPACUL
Uite copacul…
Sta singur, saracul.
În ses.
Singur si neînteles.
Nici iarba, nici scaiul.
Nici spinul, nici paiul
Nu stiu ce-l framînta, ce-l doare.
Ce gol si ce arsita mare
Sta singur aici sa îndure.
Copacul se vrea în padure.
CROCHIU
Iar parul tau cu parul meu
Se-ating din mers – si se saruta,
Precum în noaptea abatuta
Deasupra mea si-asupra ta
Doi pomi vecini s-ar saruta,
Sau cum o boare trecatoare
S-ar saruta cu-o alta boare.
MARTURISIRE
Femeie, care-mi dai puterea
Sa înfrunzesc ca un copac,
Cum sa te-nvat s-auzi tacerea
Marturisirilor ce-ti fac,
Cum sa te-nvat sa iei aminte
Acelor simtaminte tari,
Ce-ti stiu vorbi nu prin cuvinte.
Ci-n graiul linistilor mari?
Dincolo de cine sînt
Ma aflu dincolo de mine
Si dincolo de cine sînt,
De unde cîntecul îmi vine,
Cu iz de stele si pamînt.
De sus – îmi vine-adus de vise,
De jos – din om si faurar.
Si toate cartile mi-s scrise
Cu cernoziom si tus stelar.
Încă din Liviu DELEANU:
100 poezii de dragoste și dor. – Ch.: Hyperion, 1996. – 107 p.
Epigrame cu adresa (fara paranteza). — Ch.: Ruxanda, 1999. -80 p: il.
Poezii. – Ch.: Hyperion, 1991. -325 p.
Vreme-n alte vremi topita. – Iași: Bonitas, 2005. -142 p.
Волшебная булава : Драматичесакя сказка с стихах/ Л.С.Деляну; Пер. Ю.Нейман. –К.: Литература артистикэ, 1980. -110 с.: ил.
Под знаком тайны : Стихи/ Л.С.Деляну; Сост. Б. Деляну; Пер. А.Прокопьева; Худ. А.Хмельницкий. – К. : Hyperion, 1990. -262 с.: ил.
Related Posts
Alexandru Robot, poetul singurătății
31.01.2016 Блог
Pămîntul nostru are harul poeziei.Și a născut talente chiar și în timpuri de oprimare socială. Pînă la 1940 a răsunat ca o ceteră glasul [poetului basarabean] Alexandru Robot în stihuri de o originalitate surprinzătoare. [Nu-l putem uita, cărțile lui] trebuie să vadă lumina tiparului.
George Meniuc.
Astăzi (cu regretată întîrziere) îi aducem un omagiu celui care a fost ALXANDRU ROBOT (Alter Rotmann). 1916 — 1941
S-a născut la 15 ianuarie 1916 la București, într-o familie de meseriaşi. A colaborat la diferite ziare şi reviste («Cuvântul liber», «Reporter», «Azi», «Front literar», «Viaţa literară» ş.a.). Din 1935 se mută cu traiul la Chişinău. După instaurarea Puterii Sovietice în Basarabia, Alexandru Robot publică versuri, pe care intenţiona să le înmănuncheze într-o culegere. Îi aparţin plachetele de versuri «Apocalips terestru» (1932), «Somnul singurătăţii», (1936), numeroase articole de publicistică («Pajurile mizeriei chişinăuene», «Portretul unei periferii»), schiţe («Scene din viaţa de redacţie»), reportaje («Comratul, o vale a plângerii», «Cimitirul recoltelor de la Comrat»), eseuri, note de călătorie, recenzii la cărţi şi spectacole. În poezie Robot a evoluat de la versul ermetic la imaginea poetică realistă. La 8 iulie 1941, la începutul ofensivei Germaniei asupra Uniunii Sovietice, redacția ziarului Moldova Socialistă, unde lucra A. Robot esta evacuată la Tiraspol, mai apoi – la Odesa unde, împreună cu alți 3000 de soldați este îmbarcat pe un vapor care avea destinația spre Crimeea. Imediat după ieșirea în largul Mării Negre vaporul este scufundat de aviația germană. Astfel, la vîrsta de doar 25 de ani, se stinge din viață cel care a fost Alexandru Robot.
PRIVELIȘTE
S-a culcat o floare cu un fluture
Şi-am pătruns în zi ca-ntr-un năvod.
Lângă porţile cu mult norod,
Am uitat desagii să mi-i scutur.
Holde mari îşi freamătă păcatul.
Ştiu cum râmele au dat seminţi.
(Căile creşteau făgăduinţi
Şi-ntorceau pe după soare satul).
S-a crăpat nămeaza ca păstaia
Şi îşi coace-aripa zborul crud.
Răstigneşte inima bătaia,
Cu porumbul din poveste ud.
BASORELIEF
Spirala prăbuşeşte pe muchiile orei
Înfăţişări de sânge ucise lângă şerpi,
Un ibis putrezeşte în fluxul aurorei
Şi purpura vânează, cu marginile, cerbi.
Oglinzile sărează genunchii baiaderei
Şi trupul îşi jertfeşte mărgeanele în dinţi;
Matrozii o măsoară cu linia galerei
şi chinuie cucuta din flaute fierbinţi.
Vertebrele prinţesei încarcă obeliscul,
Şi alb îşi creşte sclava un umăr peste mâini.
Între corăbii sună ostroavele cu discul
Şi bufniţele lunii dărâmă-n ochi fântâni.
Învinge efigia cu suliţele tribul,
Şi trunchiurile cântă pe aripi de palmieri.
În piatră lâncezeşte papirusul şi scribul
Şi cucuta otrăvii frământă-n arcuri jderi.
MOARTE ÎN BASM
Pe-o scoarţă doarme coiful uitat de Făt-Frumos,
Pe trepte stau de veghe săgeţile şi arcul,
Un ornic socoteşte când a murit monarcul
Şi-un cuc închis în vreme din oră se dă jos.
Un cal care nechează a putrezit de somn —
O ia prin seară cerul câmpiei înainte,
Iar paznicul în mână cu chei sau oseminte
Închide în morminte şi umbra mea de domn.
ULTIMUL SFÎNT
Se roagă în grădină, desculţ printre legume
Şi ciufuleşte iarba săracă şi bătrână
Când duhul lui se plimbă cu un asin prin lume,
Ţăranii îi sărută sudoarea de pe mână.
Câteodată merge cu vacile la iarbă
Şi când îşi duce singur cămăşile la râu,
Intră în apă simplu şi gol, până la barbă;
Seara-n hambare doarme cu somnul peste grâu.
Despre Alexandru ROBOT vă puteți informa în biblioteca noastră:
Robot, Alexandru. Îmblânzitorul de cuvinte. –Chișinau: Litera, 2003. -416 p. -(Biblioteca școlarului).
Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent. București: Minerva, 1986. – P. 902 – 903.
Dicționarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2010. – Chișinău: Prut Internațional, 2010. – P. 448-450.
Mica enciclopedie ilustrată a scriitorilor din Republica Moldova. – Busurești, Chișinău: Litera Imternațional, 2005. – P.495-504.
VENIȚI LA BIBLIOTECĂ ȘI SAVURAȚI DIN DELICIUL LECTURII!