calendarul evreiesc прикрепленные посты

File de calendar

02.04.2025 Блог  Нет комментариев

Pe 30 martie a început luna NISAN, o lună de primăvară, care durează 30 de zile. În iudaism, această lună este numită luna regală (ebraică „chodesh ha-melech”), capul tuturor lunilor („chodesh ha-hodashim”).

14 Nisan este data Exodului evreilor din Egipt.

În ziua de 15 nisan, poporul evreu sărbătorește Pesah, care durează 7 zile. În seara zilei de 14 Nisan (după apusul soarelui), evreii se adună în jurul mesei festive pentru Sederul de Pesah și citesc Hagadah de Pesah.

În luna Nisan, în 1903, orașul Chișinău a devenit „vestit” în lume prin pogromul evreiesc de la 6 aprilie.

În 1945, la 11 aprilie, când trupele americane s-au apropiat de Buchenwald, în lagăr a izbucnit o revoltă, în urma căreia prizonierii au reușit să preia controlul asupra lagărului de la unitățile SS care se retrăgeau. Pentru a comemora acest eveniment, a fost instituită ZIUA INTERNAȚIONALĂ A ELIBERĂRII DIN LAGĂRELE DE CONCENTRARE. Iar cu doar câteva zile înainte, la 8 aprilie, toți prizonierii evrei din Buchenwald au fost duși într-un marș istovitor către un alt lagăr, Flossenbürg.

Zodiacul lunii nisan este BERBEC, care reprezintă mielul jertfit de Pesah. Cei născuți în Nissan sunt oameni deschiși, comunicativi și impulsivi. Își exprimă cu ușurință sentimentele și gândurile, se feresc de minciună și disimulare și nu își ascund nemulțumirile, atunci când au ceva de reproșat. Sunt oameni de acțiune, dar sunt destul de dezorganizați și nu reușesc să realizeze tot ce își propun fără să fie ajutați de persoanele de încredere.

PERSONALITĂȚI NOTORII EVREI,

ORIGINARI DIN BASARABIA ȘI MOLDOVA, 

NĂSCUȚI ÎN LUNA NISAN 

 

1 nisan/30 martie 

ȘNEER KOGAN (1875, Orhei, Basarabia –  2 martie 1940, Chișinău) – pictor, fondator și profesor al Școlii de Pictură din Chișinău (ulterior Școala Superioară de Arte Plastice), organizator și primul director al Societății Artiștilor Plastici din Basarabia (ulterior Uniunea Artiștilor Plastici din Moldova). 150 ani de la naștere.

A învățat într-o școală tradițională evreiască (heder), după absolvirea căreia s-a mutat cu familia la Chișinău. Aici a făcut gimnaziul, iar apoi împreună cu fratele său Moișe a mers la Odesa să învețe de inginer. Intrând în contact cu mediul artistic, Șneer decide să-și dedice viața picturii și intră la școala de arte plastice. În 1903 pleacă la München unde face cunoștință cu exponenții expresionismului în pictură Vasili Kandinski și Alexej von Jawlensky. A intrat la Academia bavareză de arte frumoase, iar la sfârșitul primului deceniu din secolul trecut își expunea lucrările în expoziții colective. În 1910 pleacă în Palestina, unde a executat mozaicuri (unele din ele s-au păstrat până în ziua de astăzi la Tel-Aviv). Kogan își dobândise un oarecare renume când s-a întors la Chișinău, la părinți. Aici el fondează o școală de pictură, care apoi o transformă în Școala de Arete pe care, din 1919, a condus-o Alexandru Plămădeală. Șneer Kogan a predat pictura la această instituție până la sfârșitul vieții. În timpul șederii sale la Chișinău, Kogan a expus aproape exclusiv în România. Până în 1940, Societatea de Arte Frumoase din Basarabia, pe care a fondat-o, a organizat 11 saloane de artă. Printre elevii săi s-au regăsit viitori pictori moldoveni celebri, precum Moisei Gamburd (1903-1954) și soția sa Evghenia Gamburd (1913-1956), Mendel Beyrehman (1908-2005), Olga Olbi (1900-1990), Élisabeth Ivanovsky (1910-2006) și alții.

 

3 nisan/1 aprilie

AARON GUDELMAN (1890, Otaci, Soroca – 5 aprilie 1978, New York) – pictor, sculptor și grafician de carte. 135 ani de la naștere.

În 1904 a emigrat la New York, unde a avut loc prima sa expoziție personală în 1933. După cel de-al Doilea Război Mondial, Aaron Gudelman a creat o serie de lucrări dedicate Holocaustului. De asemenea, a fost artist-designer al revistelor evreiești pentru copii și al multor colecții de poezie în idiș. Frații — Ershl (Gershl) Gudelman (1892-1967), dramaturg, poet, redactor de periodice în idiș; Israel-Morthe Gudelman scriitor și profesor pentru copii (idiș)

 

4 nisan/2 aprilie

DAVID VÎVODȚEV (1830, Bălți – 12 ianuarie 1896, Sankt Petersburg) – proeminent chirurg și anatomist, specialist în îmbălsămare minim invazivă, doctor în medicină (1863). 195 ani de la naștere.

S-a născut într-o familie evreiască înstărită; a crescut în Chișinău. A absolvit gimnaziul din Odesa și facultatea de medicină a Universității din Kiev (1856). Ca student, a fost trimis la Sevastopol, unde s-a evidențiat în îngrijirea ostașilor răniților în timpul luptelor din Războiul din Crimeia, fapt pentru care a fost decorat cu medalii. A fost chirurg militar în timpul războiului franco-prusac din 1870-1871. În timpul războiului ruso-turc din 1877-1878 a fost medic al comandantului suprem (Marele Duce Nikolai Nikolaevici), medic șef și chirurg al spitalului militar provizoriu nr. 60 staționat la Chișinău. A fost medicul curant al lui N. I. Pirogov în ultimii ani de viață ai acestuia. La 9 decembrie 1881, a îmbălsămat corpul chirurgului N. I. Pirogov timp de 4 ore. În anii 1870, cu fonduri proprii a înființat Spitalul Evreiesc din Bălți (anterior, Spitalul Evreiesc din Chișinău fusese înființat cu fondurile tatălui său, un mare latifundiar basarabean, I. M. Vîvodțev, el fiind și președintele consiliului de administrație timp de mai multe decenii).

18 nisan/16 aprilie

ROZALIA SPIRER (născută Etty-Rosa; 1900, Galați, România – 30 martie 1990, Chișinău) – prima femeie arhitect în Moldova. 125 ani de la naștere.

În 1925 a absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București. Din 1932 a lucrat la Bălți, unde a realizat o serie de proiecte: clădirile Liceului de băieți Ion Creangă și Liceului de fete Prințesa Ileana în stil modernist (1938, în prezent rectoratul Universității Alecu Russo din Bălți), precum și Liceul industrial de fete ș.a. Din 1944 a locuit la Chișinău. Aici, printre altele, a realizat proiectul de restaurare a Bibliotecii „Jdanov” (fostul Hotel Elvețian, actualmente Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”, 1946); reconstrucția clădirilor fostei Camere a Trezoreriei de pe strada Moghilevskaia (ulterior strada Berzarin), a Ministerului de Finanțe de pe strada Ștefan Cel Mare, 168 (1946-1948) și a Palatului Sfatul Țării (1950); clădirea Institutului Politehnic S. Lazo din Chișinău ș.a.

20nisan/18 aprilie 

IANKEV ȘTERNBERG (1890, Lipcani, Basarabia – 10 aprilie 1973, Moscova) – poet-avangardist, eseist, dramaturg, regizor de teatru și teoretician al teatrului. A scris și regizat în idiș. A fost cunoscut mai ales pentru lucrările sale de teatru din România interbelică. 135 ani de la naștere.

A debutat în 1908 cu un basm în ziarul Unzer Lebn în Odesa.  În anii 1910, a publicat poezii în mai multe periodice din Cernăuți, Odesa, Varșovia și New York. După anul 1914 s-a stabilit la București. În anii 1917–1918, împreună cu Iacob Botoșanschi au fondat  un teatru revue la București, pentru care au scris și produs nouă piese scurte. În 1930 a creat un teatru de studio de mare succes numit abreviat „BITS” („Bukareshter Yidishe Teater-Studiye”), găzduit în cartierul evreiesc de atunci, Văcărești, care a jucat un rol proeminent în dezvoltarea tendințelor moderne din teatrul european. În acest timp, Șternberg a publicat prima sa colecție de poezie, la București în 1938. În 1940 împreună cu cea mai mare parte a fostei sale trupe s-a stabilit la Chișinău, unde Șternberg a devenit director artistic al Teatrului Evreiesc de Stat din RSS Moldovenească. În timpul războiului, împreună cu teatrul său au fost evacuați în Uzbekistan, unde a lucrat pentru Comitetul Antifascist Evreiesc. După război, s-a întors la Chișinău și și-a reluat activitatea la Teatrul Evreiesc de Stat. A fost arestat în culmea campaniei staliniste împotriva „cosmopoliților fără rădăcini” (evrei) în primăvara anului 1949 și trimis în lagăre de muncă pentru de 7 ani. La întoarcere și după reabilitare, 5 ani mai târziu, Șternberg s-a stabilit la Moscova și a lucrat ca traducător al operelor literare românești în limba rusă. A început să publice eseuri literare și poezie în nou-înființata revistă de limba idiș Sovetish Heymland în 1961 și a devenit membru al consiliului editorial al acesteia. Colecțiile sale de poezii au fost publicate la București și Paris, iar în traducerea ebraică – în Israel cu ocazia împlinirii a 75 de ani a poetului. A murit de atac de cord în 1973, chiar în ziua în care a primit permisiunea de a pleca în Israel.

24 nisan/22 aprilie

ALEXANDRU GROMOV (născut Gofman; 1925, Izmail, Basarabia – 12 iulie 2011, Chișinău) – scriitor, traducător, publicist, critic de film și jurnalist. Este considerat inițiator al genului științifico-fantastic în Moldova postbelică. 100 ani de la naștere. 

A absolvit școala primară la Brăila, România. În anii 1934-1944 studiază la Liceul „Sf. Andrei” din București. În timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei a fost evacuat și a lucrat la Combinatul siderurgic Magnitogorsk, URSS. A debutat cu povestiri științifico-fantastice în limba moldovenească la începutul anilor 1950. Timp de mai mulți ani a lucrat în redacția revistei „Moldova”, s-a ocupat de compilarea colecțiilor de science-fiction, critică de film, traduceri de proză de ficțiune din franceză, italiană, engleză și rusă (spre deosebire de traducerile acceptate atunci prin limba rusă, Gromov își făcea traducerile direct din limba originală. În 1956, împreună cu fizicianul Tadeuș Malinowski (1921-1996), a publicat romanul science-fiction „Misterul Luceafărului” — prima lucrare de acest gen în literatura din RSS Moldovenească. În 1989 a fondat și a condus (până în 1995) redacția noului ziar de cinema „Lanterna magică”, dedicat cinematografiei moldovenești și mondiale; din 2001 a participat la elaborarea unei enciclopedii online a cinematografiei moldovenești. Membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. În 1995 a primit titlul de „Maestru al Literaturii”. A primit un premiu special pentru cariera de succes în jurnalism din partea Centrului pentru Jurnalism Independent (IJC) și a Comitetului pentru Libertatea Presei pentru 2005. În anul 1995 este distins cu titlul de Maestru al Literaturii, iar în anul următor i se acordă medalia „Mihai Eminescu”.

 

25 nisan/23 aprilie

ȘICO ARANOV (născut Aranovici; 1905, Tatarbunar – 28 noiembrie 1969, Chișinău) – dirijor, compozitor, fondator și conducătorul primei orchestre moldovenești de jazz „Bucuria”.  Artist al Poporului din RSS Moldovenească (1953). 120 ani de la naștere.

A absolvit școala reală din Chilia (1913-1927). Apoi urmează Academia regală de Artă Dramatică din București (1930-1935). În anii 1930-1940 cântă cu diferite formații instrumentale din București. A fost fondator, dirijor și director artistic al Orchestrei de jazz „Bucuria” din Chișinău (1953-1963, 1967-1969); dirijor al orchestrei Ansamblului de dansuri populare „Joc” (1948-1956) și al orchestrei de muzică populară și de estradă a Radioteleviziunii (1964-1965) din Chișinău. Artist al poporului din RSS Moldovenească (1953). 

 

28 nisan/26 aprilie

NATANIEL KLEITMAN (1895, Chișinău, Basarabia – 13 august 1999, Los Angeles, SUA) – neurofiziolog, pionier al studiului științific al somnului. 130 ani de la naștere. 

În 1912 s-a stabilit în Palestina, iar în anul următor și-a început studiile medicale la Colegiul protestant sirian (în prezent Universitatea americană) din Beirut, însă un an mai târziu, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, a fost internat de autoritățile otomane ca cetățean al unei puteri ostile. În 1915 s-a mutat în Statele Unite. A obținut o diplomă de licență în fiziologie și psihologie în 1919 (City College of New York), o diplomă de master în 1920 (Columbia University), și-a susținut teza de doctorat în 1923. Din 1925 până în 1960 a lucrat la Universitatea din Chicago, unde a fondat primul laborator din lume pentru studiul somnului  și a prezidat Departamentul de Fiziologie. În 1939, a publicat primul manual de neurofiziologie a somnului (Sleep and Wakefulness). S-a pensionat în 1960 și s-a stabilit în California, dar și-a continuat activitatea teoretică (ultima publicație în 1993).

0
Теги: , , , , , , , , , ,