Povețile Zânei

08.06.2020 Блог  Нет комментариев

Anul acesta s-au împlinit 15 ani de la apriția cărții POVEȚILE ZÂNEI. Este o carte absolut neobișnuită, unicală aș zice. De ce? Din simplul motiv că a fost gândită, scrisă și ilustrată totalmente de către copiii dezavantajați de la Centrul Comunitar pentru Copii și Tineret. Copii, care la anii lor au avut de trecut prin mari și grele încercări, dar care nu s-au dat bătuți. Cea mai mare problemă a lor a fost depășirea izolării interioare. Și aici, în ajutor le-am am venit noi, participanții la  proiectului ”Cartea și biblioteca în integrarea copiilor cu dizabilități”, susținut de Biblioteca Municipală. Iată numele micilor autori, care au trecut prin inimioarele lor această carte: Tatiana Potacevscaia, Xenia Ciugai, Catea Grozav, Cristina Iasinscaia, Artur Niță, Artiom Gogu. Desenele le-a realizat Paul Vrabie – un băiat pe care bunul Dumnezeu l-a sărutat pe frunte și l-a înzestrat cu un dar aparte – darul pictoriei.

Vreau să spun câteva cuvinte și despre cei maturi, fără susținerea și contribuția cărora nu ar fi fost posibilă această carte: Lidia Kulikovski (BM B. P. Hasdeu), Ana Bațmanova (Biblioteca ”I. Mangher”), Iulian Filip (Direcția Cultură Primăria Chișinău), Nicolae Beșliu (Centrul Comunitar pentru Copii și Tineret) și, desigur editura ”Prut Internațional”.

Iată ce a sris Iulian Filip pe coperta acestei cărți:

”Cuvânt înainte la două miracole.

ASEMĂNAREA CU DUMNEZEU E PRIN CREAȚIE.

miracole s-au întâmplat cu acești copii cu mai multe probleme decât ceilalți. O minune-i însăți ideea de a născoci împreună, zi de zi – timp de aroape un an! – o poveste. A doua minune-i însăși povestea, pe care mă temeam s- încep a citi – mi-au fost date multe dezmăgiri la lectura chiar a multor cărți cu autori importanți. Povestea Tatianei, Xeniei, Ecaterinei, Cristinei, precum și a lui Paul, Artur și Artiom, e poveste adevărată, ticluită după toate calapodurile basmice , dar sfârșitul e uluitor – e un pod spre o altă poveste posibilă, în care chiar personajul rău din această poveste, Viorica, are șanse să se prefacă în unul bun (de ce nu?), ca să se poată bucura. De faptele rele cum să te bucuri?

Am avut o întâlnire cu autorii acestei povești. Sunt niște copii foarte de treabă, dar mai curajoși decât alți copii. Ei își duc crucea grea a destinului și încearcă să i se asamene – prin creație – Domnului. Că la chip… nu știu, mi-i greu să mi-l imaginez pe Dumnezeu în cârje ori în cărucior, încercat de astfel de necazuri date unor oameni și unor copii ai oamenilor, dar miracolul creației le înalță și pe aceste firi în cerurile frumoase de poezie, culoare, vise și speranțe.

Aștept următoarea poveste, dragi autori!”. Nimic de adăugat!

S-au scurs 15 ani de când Povețile Zânei și-au ocupat locul binemeritat pe rafturile bibliotecilor, dar și acum mai trăim parcă acele zile de forfotă și agitație când se năștea cartea.

Astăzi, grație tehnologiilor informaționale ne bucurăm de posibilitatea de a familiariza publicul larg cu povestea celor două surori: Lenuța și Viorica.

Angela Borș

 

3
Теги: , , ,

Ответить

Вы можете добавить теги и атрибуты: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>