MAX L. BLECHER

1909 – 1938

Romancier

• Inspiraţia este şi ea o manifestare a inconştientului. Creaţia poetică nu e decât opera acestui inconştient veşnic în activitate.

• Scara prostiei trece prin toate capetele; privirile o coboară.

• Dacă am fi perfect logici, ar trebui să adormim îndată ce ne-am trezit.

• Întotdeauna, îndată ce vreau să delimitez terenul visului şi să-l diferenţiez de acel al realităţii, mă încurc şi trebuie să renunţ.

• Care este rolul scriitorului azi? Trebuie ca el să scoboare din «turnul de fildeş» în «forum». Pentru că poziţia intelectualului trebuie să fie lămurită pentru acei ce-i urmăresc activitatea şi mai ales pentru îndrumarea şi lumina care o poate da masei care ţine să cunoacă ce gândeşte intelectualul de azi.

• În timpul care «nu s-a scurs încă», zac toate întâmplările, toate sentimentele, toate gândurile, toate visele care n-au avut loc încă şi din care generaţii şi generaţii de oameni îşi vor scoate partea necesară de realitate, vis şi nebunie.

• Revelaţia divină despre care ne vorbesc marii profeţi nu este decât revelaţia inconştientului lor. Divinitatea care le vorbeşte este acest inconştient care fără ştirea lor, din ideile pe care le primea zilnic, a plăzmuit concepţiile înalte.

• Util sau inutil poemul este pentru poet în aceeaşi măsură în care viaţa lui întreagă este utilă sau inutilă. Gratuitatea atitudinii.

• Clipele vieţii noastre au însemnătatea cenuşii care se cerne.