STEFAN ZWEIG

1881 —  1942

Romancier, dramaturg, jurnalist şi biograf

*Banul e ca untdelemnul, el face ca aparatele să funcţioneze fără zgomot.

*În istorie, momentele în care raţiunea şi reconcilierea domină sunt rare şi trecătoare.

*Numai nenorocirea exilului poate să-ţi aducă înţelegerea profundă şi viziunea globală a realităţilor lumii.

*Istoria comite un act de nedreptate socială ocupându-se numai de dramele celor puternici, descriind triumfurile şi dezastrele suveranilor şi prinţilor, ale stăpânilor de ţări şi de popoare. Ea trece însă indiferentă sub tăcere mizeriile îndurate de cei mărunţi, anonimi, ca şi cum suferinţele şi chinurile omeneşti n-ar fi la fel de greu de îndurat pe toate treptele sociale.

*Dacă vrei să joci şah împotriva ta însuţi, e ca şi cum ai vrea să-ţi calci peste propria umbră.

*Trădarea s-a sprijinit întotdeauna pe ruda ei umilă, făţărnicia.

*Adevărata valoare a unui om iese la iveală abia atunci când acesta se poate manifesta sincer şi liber.

*Cei care cad îi târăsc adesea în căderea lor şi pe cei care le sar în ajutor.

*Nu poţi iubi constrâns, dar oare poţi iubi din milă faţă de cineva? Ce faci, atunci când această milă este luată drept cea mai râvnită iubire? Te invit să citeşti simţurile, gândurile, visele, năzuinţele şi datoriile de pe marginile foilor de carte sufletească şi psihologică.

*Simt o pornire să cânt, să fac ceva nebunesc, numai din pricina acestui elan care îmi dă aripi; întotdeauna se întâmplă aşa: numai când ştii că însemni ceva şi pentru alţii, poţi sesiza sensul şi ţelul propriei existenţe.

*Nu exista durere mai nimicitoare pentru sufletul unei femei decat aceea de a se fi daruit intreaga, trup si suflet unui barbat nedemn de iubirea ei.