IOSIF BALȚAN

1923 —1975 

poet

Monumentul lui  Puşkin

Era în anii negri ai ocupaţiei,

În anii grelei noastre pătimiri, —

Lupta Moldova şi ştia că fraţii ei

Zoresc momentul marii izbăviri.

Cînd Chişinăul meu, robit de duşmani,

Gemea în chin sub jug cotropitor,

În bustul din grădină al lui Puşkin

Vedeam simbolul altui viitor.

Şi ne spunea privirea lui adîncă,

În zilele, cînd era mai greu:

”Prieteni scumpi,

fiţi neclintiţi ca stînca,

V-a ajuta frăţesc norodul meu”.

Şi oamenii veneau ades la dînsul

Şi îl priveau cu drag şi cu alean,

Şi se porneau cu vrere mai aprinsă

Să lupte cu nemernicul duşman.

Iar supostaţii pricepeau, se vede că,

De ce ni – i scump modestu-acesta bust,

Ei pricepeau că Patria Sovietică

Noi o vedem în cîntăreţul rus.

Cu-nverşunarea urii şi aquot;sans-serif fricii

Călăii crunţi poruncă-atunci au dat,

Şi au început slugoii să despice

Măreţul iamb pe postament săpat.

Vrăjmaşe mîni au ridicat topoarele

Şi au lovit în versurile sfinte,

Dar nu poţi zmulge din înalturi soarele

Şi nici ce-i drag din inimă şi minte.

Mai scump ne devenise monumentul,

El – pîngărit – era şi mai măreţ,

Mai dîrz, mai neclintit stătea poetul

Şi îi sfida pe duşmani cu dispreţ.

Iar nouă ne spunea atunci privirea – i:

Să fiţi ne – nduplicaţi pîn – la sfîrşit,

De – acu – i aproape ceasul dezrobirii, —

De – acolo vine, de la răsărit!

1949

Balţan, Iosif. Monumentul lui Puşkin // Balţan I. Versuri. – Ch. : Literatura artistică, 1983. – P. 37 – 38.