EBRAIKA

Am intrat în luna ȘVAT – o lună de iarnă, de 30 de zile. Numele lunii vine din limba akkadiană, din cuvântul shabatu care însemna „lovitură”. Denumirea se referea la ploile grele care cădeau în acea perioadă a anului. Pe 15 Shvat se sărbătorește Tu B’Shvat (Anul Nou al pomilor). Această zi este de obicei dedicată plantării de noi copaci.

Luna Shvat corespunde zodiei VĂRSĂTORULUI (în ebraică Dli — „găleată”). Este o perioadă înclinată spre activități spirituale și proiecte de suflet, în care se acumulează energii noi pentru venirea primăverii. Cei născuți în în această perioadă sunt mai sensibili, mai introvertiți, caută plăcerile spirituale și mai puțin pe cele lumești. Au o imaginație bogată, au vise mistice și mulți dintre ei se îndreaptă către domenii în care își pot pune în aplicare ideile inedite și creative.

PERSONALITĂȚI NOTORII EVREI,

ORIGINARI DIN BASARABIA ȘI MOLDOVA,

NĂSCUȚI ÎN LUNA ȘVAT SUB ZODIA VĂRSĂTORULUI

10 șvat/8 februarie

ELI ȘLEAHOV (1920, Chișinău – 28 iulie 2005, Netania, Israel) – savant, recunoscut la nivel mondial în zooantroponoze, epidemiolog și imunolog. El a dezvoltat un medicament care permite diagnosticarea antraxului fără examen bacterian. 105 ani de la naștere.

S-a născut la Chișinău în familia unui farmacist. Și-a făcut studiile la București, Odesa și Tașkent. După absolvirea Institutului de Medicină din Tașkent, a activat în RASS Kara-Kalpacă. În 1945 a revenit la Chișinău, unde a lucrat timp de 55 de ani. Șleahov este considerat creatorul școlii științifice moldovenești de epidemiologie. Cercetările sale au avut ca rezultat peste 400 de lucrări științifice, inclusiv monografii și manuale fundamentale. Unele dintre lucrările sale au fost traduse în diferite limbi și editate în repetate rânduri. De asemenea, Şleahov a condus Departamentul Epidemiologie al Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” și a pregătit o întreagă pleiadă de specialiști în boli infecțioase și imunologie. În 1990, profesorul Şleahov s-a mutat cu traiul în Israel, unde a continuat să lucreze  în cadrul Departamentului de boli infecţioase al Centrului Medical Sheba din Tel-HaShomer.

12 șvat/10 februarie

EDUARD MAIDENBERG (n. 1960, Chișinău) – artist plastic, designer, publicist. 65 ani de la naștere.

la vârsta de 20 debutează la o primă expoziţie de grafică, apoi începe să conlucreze cu editurile din republică. Desenează un şir de ilustraţii pe copertele cărţilor din ciclul poveştilor arabe, occidentale, ruse. A făcut ilustraţii pentru cărţile scriitorilor V. Hugo, L. Tolstoi, I. Krylov, R. Kipling, A. Milne, M. Zoshchenko, K. Chukovsky, A. Lindgren, J. Tuvim, O. Driz, P. Pelin, I. Shraibman , I. Vieru, G. Vodă și mulți alții. Participant la expoziții internaționale din Europa și Japonia. O serie de lucrări ale sale sunt păstrate în colecțiile Casei-Muzeu a lui F. M. Dostoievski din Sankt Petersburg. Este laureatul concursurilor: „Arta cărții” (1987), „Cel mai bun material despre teatru” (1988). Deținător al diplomei Uniunii Artiștilor Plastici „Pentru realizări deosebite în arta grafică” (2005). Motivele evreiești ocupă un loc proeminent în opera artistului, care sunt deosebit de evidente în designul cărților celebrului scriitor idiș Ihil Șraibman. După schița slui E. Maidenberg au fost realizate Porțile metalice ale cimitirului evreiesc din Chișinău. Timp de mulți ani, Eduard Maidenberg a fost președintele Clubului Pictorilor Evrei de la Biblioteca Evreiască „Ițic Manger”.

14 șvat/12 februarie

MATUS LIVȘIȚ (1920, Kiev – 24 martie 2008, Wiesbaden, Germania) – critic de artă. 105 ani de la naștere.

Participant la Marele Război Pentru Apărarea Patriei. A făcut slujba ca traducător din limba germană în departamentul de informații al cartierului general al Armatei 34, apoi – în Divizia 370 de pușcași Brandenburg. A participat la bătăliile pentru Varșovia și Berlin. A fost distins cu ordine și medalii de luptă. Pe 4 mai 1945, a participat la „Întâlnirea de pe Elba” cu trupele americane. După încheierea războiului, a slujit în Comandatura Interaliată din Berlin și a participat la lucrările Procesului de la Nürnberg.

După absolvirea universității în 1950, a fost repartizat la Chișinău, unde a lucrat ca cercetător științific la Muzeul de Arte Plastice. Între 1960 și 1996, a fost cercetător științific, cercetător științific principal și cercetător coordonator în cadrul Departamentului de Etnografie și Istoria Artei al Academiei de Științe a RSS Moldovenești. Timp de mai mulți ani, a fost șeful sectorului de istoria artei din cadrul acestui departament. A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din URSS, președinte și membru al Consiliului de Conducere al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova. A predat la Institutul de Arte „G. Muzicescu”. Matus Livșiț este autorul numeroaselor lucrări de istoria artei, publicate în limbile rusă, română, engleză, germană, franceză, estonă și ucraineană. De asemenea, a realizat cataloagele expozițiilor unor importanți artiști plastici moldoveni. În ultimii ani ai vieții, a locuit în Germania (Wiesbaden). A fost înmormântat în cimitirul evreiesc „Jüdischer Friedhof” din Wiesbaden Nordfriedhof.

20 șvat/18 februarie

BARUH AGADATI (nume la naștere Bureh Kaușanskii; 1895, Bender, Basarabia — 18 ianuarie 1976, Tel Aviv, Israel) – dansator, coregraf, baletmaistru, artist, regizor de film și producător. Creatorul primului dans național israelian („Hora Agadati”) și pionier al cinematografiei israeliene. 130 ani de la naștere.

S-a născut într-o familie înstărită a lui Leib și Basea Kaușanski. Mai avea doi frați mai mici: Ițic și Reizl. În 1910, la vârsta de 15 ani, a plecat singur în Palestina, unde s-a înscris la Școala de Arte și Meșteșuguri Bezalel din Ierusalim. În 1914 își ia pseudonimul Agadati (de la Hagada – rugăciuni de Pesah). La începutul anilor 1920, inspirat de dansurile populare moldovenești pe care le văzuse în Basarabia, Agadati a creat propriul său dans, care a fost numit „Hora Agadati”. Acest dans a devenit extrem de popular și este considerat primul dans național israelian, fiind răspândit și practicat până în zilele noastre. Între 1923 și 1927, a locuit în Europa, împreună cu trupa sa susținând turnee la Varșovia, Berlin, Viena și Paris. Revenind la Tel Aviv, timp de mai mulți ani, a organizat carnavalurile anuale „Adloyada”, dedicate sărbătorii Purim, transformându-le într-o tradiție. În 1931, împreună cu fratele său mai mic, Ițic (1903–1980), a fondat compania de film Aga-Film (denumită după numele Agadati), care până în 1934 a produs documentare despre viața coloniștilor evrei. La mijlocul anilor 1930, a deschis primul cinematograf permanent din Tel Aviv. Baruch Agadati a fost producător, regizor, scenarist, cameraman și artist scenograf pentru propriile sale filme. Nu s-a căsătorit niciodată și a murit în singurătate, la Tel Aviv, pe 18 ianuarie 1976. În onoarea sa, mai multe străzi din Israel poartă numele „Agadati”.

26 șvat/24 februarie

GRIGORII CEAPKIS (1930, Chișinău – 13 iunie 2021, Kiev, Ucraina) – dansator, coregraf. 95 ani de la naștere.

Mama sa Berta era casnică, iar tatăl Noe – pielar. A fost al șaselea din șapte copii. În familie se vorbea în idiș. În 1940 familia se mută cu traiul în Bender. În același an s-a înscris în clubului de dans al Palatului Pionierilor din localitate. Odată cu declanșarea celui de-al doilea război mondial, familia s-a refugiat în Kazahstan. După sfârșitul războiului, familia s-a stabilit la Kiev. În 1945 a început studiile la școala feroviară. A absolvit Institutul de Cultură din Kiev⁠ și cursurile organizate pe lângă Teatrul de Operă. Ca dansator, a debutat pe scenă, conform propriilor relatări, la vârsta de 10-11 ani la Casa Pionierilor: „Am învățat să dansez în aceeași zi în care am învățat să merg. De atunci dansez în fiecare zi, or dansul este esența vieții mele. Sunt un coregraf de profil larg, și altceva nu pot face nimic. Explicația e simplă – m-am născut în Basarabia, între țigani și moldoveni. Eram lăsat în curte dimineața și seara eram luat acasă – pe străzi am și învățat să născocesc dansuri.”

Cariera profesională a lui Grigorii Ceapkis a început la vârsta de 16 ani. În februarie 1946, a fost înscris ca dansator de balet în Ansamblul de cântece și dans de stat din Ucraina. În această trupă a activat timp de 26 de ani, a participat la 70 de turnee în străinătate. Ceapkis a înființat o școală de dans care îi poartă numele și a participat la numeroase proiecte caritabile. A scris cartea „Dragostea și dansul: secretele longevității”. În ultimii ani de viață a fost maestru de balet al ansamblului de dansuri pentru seniori „Nathnennea”. A decedat la 13 iunie 2021 la Kiev, la vârsta de 91 de ani.

În luna șvat s-au mai născut: muzicologul Alexandr ABRAMOVICH (22 februarie 1900, Odesa – 8 octombrie 1988, Chișinău); profesorul de muzică, violonistul Froim VÂȘCAUȚAN (23 februarie 1915, Orhei – 15 decembrie 2000, Chișinău); jucătorul de șah Moris RAIZMAN (26 februarie 1905, Bender — 1 aprilie 1974, Paris); criticul literar, jurnalistul și traducătorul Zunea SĂPUNARU (28 februarie 1910, s. Răspopeni, Orhei, Basarabia – 3 august 1996, Israel).