Prin această postare lansăm rubrica NUME EVREIEȘTI PE HARTA CHIȘINĂULUI, unde vă vom familiariza cu evrei, ale căror nume le-au purtat, sau le mai poartă încă, unele străzi ale orașului nostru.

Scurtă incursiune în istorie…

Evreii au apărut la Chișinău cel târziu la cumpăna dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Una dintre primele mențiuni despre evreii din Chișinău se regăsește în „Cronica vechilor româno-moldovo-valahi” a lui Dmitrie Cantemir — om politic și savant enciclopedist (și, apropo, tatăl poetului Antioh Cantemir).

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Chișinău era unul dintre cele mai „evreiești” orașe (din punct de vedere procentual, raportat la populația orașului) dintre marile orașe guberniale ale Imperiului Rus: evreii reprezentau jumătate din populația de o sută de mii de locuitori.

Acest raport s-a menținut și în cadrul Regatului României, până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

Deja la mijlocul anilor ’20 ai secolului al XIX-lea, pe harta Chișinăului se poate observa cu ușurință prezența populației evreiești în oraș. Pe planul orașului din acea perioadă sunt marcate strada Sinagogovskaya și stradela Sinagogovskaya. Pe harta prezentată de Pan Halipa în cartea „Chișinăul din vremea lui Pușkin”, pe lângă cele două străzi Sinagogovskaya, este marcată și strada Evreiască.

De-a lungul unui secol întreg, denumirile străzilor se schimbau rar, însă începând cu ani ’20 ai secolului al XX-lea, schimbările de denumiri se produceau cu o regularitate de invidiat. În perioada interbelică denumirile unor străzi s-au schimbat de mai multe ori și, din motive lesne de înțeles, în aceste schimbări urme evreiești nu se observă. Cu toate acestea, în pofida tuturor interdicțiilor, bătrânii orașului foloseau vechile denumiri.

Se pare că aspectul cel mai interesant al temei în cauză începe să se contureze în perioada regimului sovietic.

După război, unele străzi au dispărut din peisajul orașului din cauza pierderilor ireparabile provocate de bombardamentele aviațiilor de toate tipurile. Partea istorică de jos a orașului a fost afectată în mod deosebit.

Printre pierderile naturale se numără dispariția străzilor 1-a Sinagogovskaya și Evreiască.

Vom începe rubrica NUME EVREIEȘTI PE HARTA CHIȘINĂULUI (în ordine alfabetică a personalităților) cu SAMUIL BUBNOVSKI.

Samuil Bubnovski     (1902 – 1937)

SAMUIL (Șmil) BUBNOVSKI (1902, Chișinău, Imperiul Rus – d. 31 decembrie 1937, Sverdlovsk, URSS) –revoluționar comunist și om de stat sovietic. A participat activ la crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești (RASSM) în 1924. Pseudonimele sale din partid: Aurel, Frenk, Oscar.

S-a născut în familia brutarului Motel Bubnovski. A primit educația liceală în orașul natal. Începând cu 1917 a participat la mișcarea revoluționară, iar în 1919 a devenit membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În același an, a condus aripa stângă a Uniunii Tineretului Socialist din Basarabia, iar în decembrie (același an) devine secretar al comitetului regional basarabean al Comsomolului, apoi membru al comitetului basarabean al PCUS.

În martie 1921, devine membru al Comitetului Central Provizoriu al Partidului Comunist Român, la scurt timp însă, în aprilie a fost arestat. Împreună cu Pavel Tcacenco, a fost acuzat în cadrul „Procesului celor 270”. Drept urmare, o figură marcantă a mișcării muncitorești din România, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, a scris în ziarul „Socialismul” despre inconsecvența acuzațiilor aduse lui Tcacenco și Bubnovski, declarând că este: „un proces care nu a încetat niciodată să fie monstruos nici măcar un minut…”. Autoritățile române, sub presiunea publică, au fost nevoite să elibereze majoritatea acuzaților, dar Bubnovski și Tcacenco au fost condamnați, cu toate acestea, după un timp cei doi au reușit să evadeze.

Chișinău, str. S. Bubnovski

Bubnovski a fost unul dintre participanții activi la crearea RASSM.  La începutul anului 1924, a fost unul dintre semnatarii unei scrisori de petiție din partea maselor către Comitetul Central al PCUS privind crearea RASSM, devenind secretar al comitetului revoluționar al republicii. La primul Congres al Sovietelor din Moldova din aprilie 1925, a fost ales secretar al Comitetului Executiv Central al RASSM, apoi vicepreședinte al Consiliului Comisarilor Poporului și președinte al Comitetului de Stat pentru Planificarea Republicii, din aprilie 1927, Comisar al Poporului pentru Comerț. În ședința Prezidiului Comitetului Executiv Central și a Consiliului Comisarilor Poporului al RASSM din 29 septembrie 1925, a fost numit președinte al Comisiei de moldovenizare și ucrainizare a limbii de predare în instituțiile de învățământ, biroul de stat și instituțiile publice.

Odată cu începutul industrializării, a fost trimis să studieze la Institutul Politehnic din Leningrad (absolvent în 1932), în timpul studiilor a fost ales membru al Comitetului din Vîborg al PCUS. În 1932 a fost ales șef al departamentului de construcție și instalare din Sverdlovsk. A căzut victimă Marii Terori, fiind împușcat la 31 decembrie 1937.

În 1968, o stradă din din sectorul Râșcani, Chișinău a primit numele lui Samuil Bubnovski. Odată cu destrămarea URSS a fost redenumită în „Matei Basarab”.

MATEI I BASARAB (1588–1654) — domn al Valahiei (1632–1654). Unul dintre cei mai cunoscuți și mai puternici domni, purta titlul de „Io Matei Basarab, Domn și Voievod al Țării Ungaro-Valahiei și al întregului Ținut Dunărean”.