listă bibliografică прикрепленные посты

Oameni de omenie

06.03.2017 Блог  Нет комментариев

Monumentul celor Drepți între popoare la Memorialul Yad Vashem, Ierusalim

Plecăciuni adînci vouă, DREPȚII POPOARELOR LUMII

 

Astăzi în Europa este marcată ZIUA DREPȚILOR ÎNTRE POPOARE – titlu acordat în viață sau post mortem, de statul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care, în vremea Holocaustului, în condiții vitrege, și-au riscat viața, familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui, ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți.

Pînă la 1 ianuarie 2016 acest titlu a fost decernat unui număr de 26 119 persoane. În  Republica Moldova titlul de Drept între popoarele lumii îl dețin 79 de persoane.

Iată doar cîteva nume:

 

 

  • LOZAN PARAMON ȘI TAMARA 

Soții Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova. Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu, unde soția lui lucra ca profesoară. Când regiunea a intrat sub control românesc, Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune. Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii deținuți în clădirea școlii vor fi omorâți. Pentru a preîntâmpina crima, Paramon Lozan a hotărât să le ajute să evadeze. După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române. Dosar 7338.

  • MARCENCO, IVAN,  FEOKLA,  LEONTY,  NINA, NIKITA, TATIANA

Frații Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița, în apropierea ghetoului. În martie 1944, când armata română se retrăgea din acea zonă, Marcenko au adăpostit pînă la sfîrșitul războiului familia Galperin. Dosar 8207.

  • MOROZOVSKI VITALI ȘI ALEXANDRA

Soții Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra, Raionul Rîbnița. Unul dintre elevii lor – Grigorii Farber, un băiat evreu care locuia cu părinții,  în colhozul din apropiere. În decembrie 1941, când nemții și românii au deținut controlul asupra Moldovei, Grigorii Farber a cerut adăpost la frații Morozovski. Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare pentru trai. Dosar 7135.

  • NEDELIAK IVAN ȘI ANNA

Soții Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka, suburbie a Tiraspolului. În iulie 1941, familia Nedeliak i-a adăpostit pe doi frați Efim și Simion Mirocinik, singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte. Dosar 6990.

  • GHEORGHE ȘI VARVARA PELIN

Soții Pelin erau agricultori în satul Mălăiești, Tiraspol. În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter, un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război, originar din satul Căușeni din Moldova. Dosar 6853.

  • PEREPLECINSKI VLADIMIR ȘI MARIA

Într-o zi din septembrie 1941, Maria Perplecinski a adus acasă o fată, Claudia Vainștein, care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă. În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia. Dosar 8303.

  • POZDNIAKOVA EFROSINA; STAROSTINA ZINAIDA

În timpul războiului, Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu fiica sa de 12 ani, Zinaida (mai târziu, Starostina), la periferia orașului Râbnița. Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre deținuții din ghetou. Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei, procurându-le alimente. La începutul lunii martie 1944, când s-a decis exterminrea celor din ghetoul Râbnița, câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei. Timp de o lună întreagă, în timp ce fasciștii i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița, Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns și salvat zeci de evrei. Dosar 7558.

  • SEREBRIANSKI ISAAK, SPARINOPTA SAMUIL, MAZUR IKIM

Isaak Serebryanskiy, Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni, locuitori ai satului Broșteni (Râbnița). În timpul războiului, cei trei i-au ajutat în diverse moduri, hrănindu-i și ascunzându-i pe rând, pe vecinii lor, frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941. Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui, săpând o groapă sub staulul oilor. Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei, în spatele sobei, iar Ikim Mazur, care locuia la marginea satului, a adăpostit copiii într-un hambar. Dosar 7550.

  • STAROSTIN EVGHENIA, ANNA, PAVEL

Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său, Pavel în Chișinău. La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă, Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani, Alla. În primele luni, Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare. Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria, Alla Binder s-a ascuns la familia Starostin. Anna și familia ei au, îngrijind-o cu devotament, ținând-o ascunsă de vecini. Dosar 6084.

  • STRAȘNY MARIA,  IVAN, XENIA

Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți, (Briceni), împreună cu nora sa Xenia și două nepoate. Înainte de război, băcănia din sat aparținea familiei Gurviț. După ce fasciștii au ocupat zona, Benyamin Gurviț, proprietarul magazinului, a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme. Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț, soția sa, Ita și copii Efim și Manya. Dosar 7347.

  • ȚURCAN PETRU ȘI EVGENIA, SAVCIUK MAKAR ȘI AXENIA

Petru și Evgenia Țurcan locuiau în satul Bulăiești (Orhei). În decembrie 1941, ei au luat în casa lor o familie evreiască, Celnik, din orașul Grigoriopol. Timp de câteva luni, familia Celnik a stat ascunsă iar la sfârșitul verii 1942, au trecut în casa lui Makar și Axeniya Savciuk, rude ale familiei Țurcan, care locuiau în același sat. Dosar 8190. 

Mai multe puteți afla din următoarele cărți:

  • Bekker Mihail. EXEMPLE DE OMENIE. Istorii adevărate. – Chișinău: Pontos, 2004. – 212 p.
  • DEMNITATE IN VREMURI DE RESTRISTE. –București: Hasefer, 2008. – 242 p.: il.
  • Delpard R.  COPII EVREI ASCUNȘI. –București: Hasefer, 2001. -207 p.
  • Lecca, Radu.         EU I-AM SALVAT PE EVREII DIN ROMANIA. – București: Roza Vînturilor, 1994. – 352 p.
  • Mircu M. OAMENI DE OMENIE IN VREMURI DE NEOMENIE. – București: Hasefer, 1996. – 243 p.
  • Залман Лейб. ПРАВЕДНИК — ОСНОВА МИРА. – Кишинев: Б.и., Б.г. –110 с.
  • Левитас, Илья. ПРАВЕДНИКИ БАБЬЕГО ЯРА. – Киев: Еврейский совет Украины, 2001. – 256 с.: ил.
  • Мадиевский С.А. ДРУГИЕ НЕМЦЫ : Сопротивление спасателей в третьем рейхе. – М.: Дом еврейской книги, 2006. – 111 с.: ил.
  • СПАСЕНИЕ ЕВРЕЕВ В БОЛГАРИИ 1941 — 1944. – София: Септември, 1977. –174 c.
5
Теги: ,

Elie Wiesel. In memoriam

04.07.2016 Блог  Нет комментариев

elie-wiesel-1La 2 iulie curent s-a stins din viață ELIE WIESEL  – scriitor și ziarist american în limbile franceză, engleză, idiș și ebraică, eseist și filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, supraviețuitor al Holocaustului.

Cîteva crîmpeie din din biografia scriitorului:

30 septembrie 1928 – Eliezer WIESEL  s-a născut în Sighetu Marmației, fiind singurul băiat și totodată al treilea copil dintre cei patru ai Sarei și Șlomo Wiesel. Familia Wiesel se ocupa de comerț, având o băcănie. De mic a urmat studii religioase, aceastea făcându-se exclusiv în idiș și ebraică. În familia Wiesel se vorba în idiș, adesea citeau presă care era scrisă în germană, iar la bacănia familiei se vorbea, în funcție de cum o impunea situația, maghiară și română.

Buchenwald_Slave_Laborers_Liberation

Lagărul Buchenwald, 1945. Elie Wiesel este al șaptelea din stânga pe polița a doua de jos.

1944, în aprilie, la vîrsta de 15 ani, Elie alături de întreaga sa familie a fost internat într-un lagăr de concentrare. O lună mai târziu, pe 16 mai  1944, cu toții au fost tansportați la Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, unde i s-a tatuat pe brațul stâng numărul A-7713. În lagăr, femeile erau separate de bărbați și astfel, imediat după ce au ajuns acolo, mama și sora sa, în vârstă de 7 ani, au fost despărțite de restul familiei, Elie și cu tatăl său ramânând împreună și fiind obligați să facă muncă silnică. Mai târziu a aflat că cele două fuseseră exterminate. Când Armata Roșie s-a apropiat de Auschwitz, deținuții evrei au fost trimiși în Marșul Morții  spre lagărul Buchenwald. În urma acestui marș, tatăl lui Elie Wiesel a murit de extenuare, inaniție și dizenterie.

11 aprilie 1945 Elie a fost eliberat — grav bolnav, inanizat și într-o stare depresivă acută, convins că a rămas singur pe lume, total lipsit de un sprijin moral sau material, la vărsta de 16 ani Wiesel considera faptul că a rămas în viață drept un accident. Ulterior, și-a regăsit cele două surori mai mari, Hilda și Beatrice într-un orfelinat francez.

1978 – 1986, ca președinte a Comisiei Prezidențiale a Holocaustului, numită ulterior Consiliul American pentru Păstrarea Memoriei Holocaustului a activat pentru construirea în Washington, DC a Muzeului American al Holocaustului.

1986 – a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace.

1988 – a organizat împreună cu François Mitterrand, președintele Franței, o conferință care a regrupat 76 de laureați ai premiului Nobel, cu misiunea de a reflecta asupra viitorului plenetei. Această conferință se reunește pentru przentarea de rapoarte și discuții la fiecare doi ani.

1996 – a fost numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură.

2001 – a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

În urma unei declarații a profesorului Răzvan Theodorescu, ministrul român al culturii, prin care acesta tăgăduia participarea României la Holocaust și a scandalului care a urmat acestei declarații, Președintele Ion Iliescu a numit în octombrie 2003 o Comisie Internațională de Studiere a Holocaustului în Romănia, condusă de Elie Wiesel, numită ulterior „Comisia Wiesel”. Raportul a fost publicat în 2004-2005. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR) a fost înființat ca urmare a Hotărârii de Guvern nr. 902 din 4 august 2005.

Wiesel a devenit un orator apreciat în problema holocaustului și a drepturilor omului. În anul 2007 el a ținut discursul principal în fața Adunării Generale a O.N.U. pentru comemorarea Holocaustului.

Elie Wiesel A publicat 57 de cărți — cea mai celebră fiind Noaptea, o descriere autobiografică despre viața în lagărele de exterminare naziste.

Aceste cărți le puteți găsi în colecțiile bibliotcii noastre:

DSCN0416

 

  • CELEBRARE TALMUDICĂ : Portrete și legende/ ElieWiezel; trad. Boiangiu A., Boiangiu M. –București: Hasefer, 2001. -459 p.
  • TOATE FLUVIILE CURG ÎN MARE / Wiesel, Elie; Trad. F. Antip. –București: Hasefer, 1997. -453 p.: il. 
  • L’AUBE/ Wiesel, Elie; Par Elie Wiesel. -Paris: 1986. -140 p. -(Points).
  • LE TESTAMENT D’UN POETE JUIF ASSASSINE/ Wiesel, Elie. -S.L.: 1980. -289 p. 
  • ВРЕМЯ НЕПРИКАЯННЫХ : Роман/ Эли Визель; Пер. с. франц. Е. Муракшинцева. -М.: Текст, 2005. -268 с. -(Еврейская книга).
  • ЛЕГЕНДЫ НАШЕГО ВРЕМЕНИ/ Визель Эли; Пер. Р.Зернова. -Иерусалим: Библиотека — Алия, 1990. -373 с. -(Библиотека — Алия; 94).
  • НОЧЬ. РАССВЕТ. НЕСЧАСТНЫЙ СЛУЧАЙ : Три повести/ Визель Эли; Ред. Е.Баух. Пер. с англ. В. Биркан. -Израиль: Яир, 1989. -279 с.
  • РАССЫПАННЫЕ ИСКРЫ./ Визель Эли.; Пер. В. Глинер, А. Окунь; ред. Р. Зернова. -2-е изд. –Иерусалим: Гешарим; М.: Мосты культуры, 2000. -239 с.
  • СЛЕДУЮЩЕЕ ПОКОЛЕНИЕ / Эли Визель; Пер.с англ. А.Яковлева; исл. священника Георгия Чистякова. -Москва: Текст. Журнал «Дружба народов», 2001. -192 с.

 

1
Теги: , ,