drepții între popoare прикрепленные посты

RAOUL WALLENBERG: epitaful unui erou suedez

04.08.2022 Блог  Нет комментариев

„Nu voi putea niciodată să mă întorc în Suedia fără să știu în mine că am făcut tot ce putea face un om pentru a salva cât mai mulți evrei posibil.”

– Raoul Wallenberg

La 4 august se împlinesc 110 ani de la nașterea lui RAOUL WALLENBERG (4 august 1912 – 17 iulie 1947?), diplomat suedez la Budapesta, unde împreună cu rețeaua sa a reușit să salveze de la moarte peste 100.000 de evrei. 

 

ONORURI

  • SUA

Congresul SUA l-a făcut pe Wallenberg cetățean de onoare al Statelor Unite ale Americii în 1981, fiind al doilea după Winston Churchill. În 1985, o porțiune din 15th Street, SW din Washington, D.C., pe care se află Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite, a fost denumită Raoul Wallenberg Place prin lege adoptată de Congres. În Manhattan, a fost amenajat un monument în Raoul Wallenberg Walk, vis-a-vis de sediul ONU. Un alt monument stă în fața clădirii Facultății de Artă și Arhitectură de la Universitatea din Michigan, absolvită de Wallenberg în 1935.

Din 2005, Fundația Internațională Raoul Wallenberg⁠ a lansat o campanie pentru a declara ziua de 5 octombrie Ziua Raoul Wallenberg în Statele Unite, ca zi în care Wallenberg a primit cetățenia onorifică americană. Până în 2010, Ziua Raoul Wallenberg era comemorată în statele Colorado, Connecticut, Illinois, Iowa, Maine, Maryland, Michigan, Nebraska, Nevada, New Jersey, New Mexico, Virginia de Vest și Wyoming. La 26 iulie 2012, Wallenberg a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului⁠ „ca recunoaștere a realizărilor și acțiunilor sale eroice în timpul Holocaustului”. 

  • Canada

WALLENBERG este primul cetățean de onoare al Canadei din 1985; iar guvernul a declarat ziua de 17 ianuarie, ziua dispariției sale, „Ziua Raoul Wallenberg” în Canada.

În toată țara există numeroase monumente și parcuri, între care Memorialul Raoul Wallenberg din Queen Elizabeth Park din Vancouver, Colțul Raoul Wallenberg din Calgary, Parcul Raoul Wallenberg din Saskatoon, Parcul Raoul Wallenberg din Ottawa, Ontario, și un memorial în spatele Christ Church Cathedral⁠(en) din centrul Montrealului, unde sunt puse una lângă alta un bust al lui Wallenberg și o cutie de metal în formă de poartă din sârmă ghimpată. La 17 ianuarie 2013, comemorarea a 68 de ani de la arestarea lui Wallenberg de armata sovietică, Canada a emis un timbru poștal în onoarea lui Wallenberg.

  • Israel

    Monumentul Raoul Wallenberg, în str. Wallenberg, Tel-Aviv, Israel

Israelul i-a acordat lui Wallenberg cetățenia de onoare în 1986 și l-a cinstit la memorialul Yad Vashem ca unul dintre cei drepți între popoare. Pe strada Raoul Wallenberg din Tel Aviv, în 2002 a fost instalată o replică a statuii din Budapesta 2002, realizată desculptorul Imre Varga. 

  • Ungaria

Budapesta l-a numit pe WALLENBERG cetățean de onoare în 2003. El este comemorat în mai multe locuri, Parcul Memorial Raoul Wallenberg, în amintirea celor care au salvat evreii din oraș de deportarea în lagărele de exterminare, și clădirea unde a avut sediul ambasada Suediei în 1945.

  • Suedia

În 2001, la Stockholm a fost amenajat un monument în memoria lui WALLENBERG. El a fost dezvelit de regele Carol al XVI-lea Gustaf, în prezența secretarului general al ONU Kofi Annan și a soției sale Nane Maria Annan nepoata lui Wallenberg. Sculptura abstractă ilustrează oameni ieșind din betonul trotuarului, împreună cu o replică a semnăturii lui Wallenberg. Alături, se află o sferă pe care sunt gravate, în mai multe limbi, cuvintele „Drumul era drept când evreii au fost trimiși la moarte. Drumul era întortocheat, periculos și plin de piedici când evreii au încercat să scape de călăii lor.”

  •  Australia

WALLENBERG a devenit primul cetățean de onoare al Australiei în aprilie 2013, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea sa.

PREMII

  • Comitetul Raoul Wallenberg din Statele Unite⁠ decernează Premiul Raoul Wallenbergpersoanelor, organizațiilor și comunităților ce reflectă spiritul umanitar și curajul personal al lui Raoul Wallenberg, precum și acțiunea nonviolentă în fața unor situații covârșitoare.”

Medalia Wallenberg

  • Universitatea din Michigan acordă anual Medalia Wallenberg⁠ umanitariștilor remarcabili care întrupează angajament și valori umanitare. Prima medalie a fost acordată în 1990 lui Elie Wiesel.
0
Теги: , ,

Oameni de omenie

26.01.2021 Блог  Нет комментариев

”Cine salvează o viață, salvează Lumea întreagă”

 Mishnah, Sanhedrin 4:5

În fiecare an, pe 27 ianuarie, în lumea întreagă sunt comemoraţi cei şase milioane de evrei exterminaţi de nazişti în al Doilea Război Mondial. Există însă şi o altă pagină în Istoria Holocaustului, cea scrisă de miile de oameni care şi-au riscat propriile vieţi pentru a-i salva pe cei prigoniţi: i-au ascuns în casele lor, i-au ajutat să evadeze sau au adoptat copii evrei. Pentru astfel de merite, salvatorii primesc titlul DREPT ÎNTRE POPOARE, o medalie şi o diplomă. În cinstea acestor oameni, este plantat câte un copac în Grădina Drepţilor între popoare de pe teritoriul memorialului Yad Vashem din Ierusalim, care le păstrează istoriile pentru generaţiile următoare.

Datele din anul 2017 confirmă că titlul onorific de DREPT ÎNTRE POPOARE în dețin 79 de locuitori ai Moldovei.

Bekker M. EXEMPLE DE OMENIE. Istorii adevărate. Este o carte, scrisă de conaționalul nostru. Mihail Bekker (1921-2017) s-a născut în or. Galați, România. În timpul războiului a luptat în rândurile armatei sovietice: a participat inclusiv la operația Iași – Chișinău. A avut 15 destincții militare și este autorul mai multor cărți. A scris istoria așa cum a fost, cu fervoare, cu o neasemuită dăruire de sine. În această carte autorul a adunat cca 40 de nume ale celor, care cu riscul propriilor vieți și a vieților celor apropiați au salvat vieți de evrei din ghetouri și lagăre de concentrare. Numele lor este imortalizat în memorialul Yad Vașem din Ierusalim.

Mircu M. OAMENI DE OMENIE ÎN VREMURI DE NEOMENIE. Marius Mircu (1909 — 2008) a fost un reporter, jurnalist, scriitor și istoric evreu-român.  A fost primul jurnalist care a scris despre Pogromul de la Dorohoi, Pogromul de la Iași și lagărele din Transnistria. A fost primul director al Muzeului de Istorie a Evreilor (1982-1987). Cartea de față este despre ”forța și onoarea de a fi om”, despre cei care în acele vremuri cumplite au ajutat și au salvat.

DEMNITATE ÎN VREMURI DE RESTRIȘTE. Lucrarea de față reunește o sumă de mărturii despre cei ce au salvat oameni și prezintă un evantai larg de ”întâmplări”, foarte diferite între ele. Aici se regăsesc reprezentanți proeminenți ai clasei politice, mitropoliți și primari, profesori universitari, scriitori, oameni de teatru, dar și simpli muncitori sau ofițeri mărunți. Unii dintre ei și-au pierdut viața, alții poziția socială, alții au fost arestați, anchetați și chiar arestați. Intenția autorilor a fost de a reuni mai multe aspecte relevante pentru existența în spațiul românesc, în condițiile dictaturii fasciste și a politicii de exterminare a evreilor, oameni care au știut să se opună. Și prin aceasta să se cunoască mai bine tragedia Holocaustului. Este un capitol de istorie ce se constituie un prilej de meditație asupra valorilor morale, dar și a pericolelor ce pot arunca omenirea în barbarie.

Vezi și aici

1
Теги: , ,

Oameni de omenie

06.03.2017 Блог  Нет комментариев

Monumentul celor Drepți între popoare la Memorialul Yad Vashem, Ierusalim

Plecăciuni adînci vouă, DREPȚII POPOARELOR LUMII

 

Astăzi în Europa este marcată ZIUA DREPȚILOR ÎNTRE POPOARE – titlu acordat în viață sau post mortem, de statul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care, în vremea Holocaustului, în condiții vitrege, și-au riscat viața, familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui, ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți.

Pînă la 1 ianuarie 2016 acest titlu a fost decernat unui număr de 26 119 persoane. În  Republica Moldova titlul de Drept între popoarele lumii îl dețin 79 de persoane.

Iată doar cîteva nume:

 

 

  • LOZAN PARAMON ȘI TAMARA 

Soții Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova. Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu, unde soția lui lucra ca profesoară. Când regiunea a intrat sub control românesc, Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune. Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii deținuți în clădirea școlii vor fi omorâți. Pentru a preîntâmpina crima, Paramon Lozan a hotărât să le ajute să evadeze. După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române. Dosar 7338.

  • MARCENCO, IVAN,  FEOKLA,  LEONTY,  NINA, NIKITA, TATIANA

Frații Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița, în apropierea ghetoului. În martie 1944, când armata română se retrăgea din acea zonă, Marcenko au adăpostit pînă la sfîrșitul războiului familia Galperin. Dosar 8207.

  • MOROZOVSKI VITALI ȘI ALEXANDRA

Soții Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra, Raionul Rîbnița. Unul dintre elevii lor – Grigorii Farber, un băiat evreu care locuia cu părinții,  în colhozul din apropiere. În decembrie 1941, când nemții și românii au deținut controlul asupra Moldovei, Grigorii Farber a cerut adăpost la frații Morozovski. Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare pentru trai. Dosar 7135.

  • NEDELIAK IVAN ȘI ANNA

Soții Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka, suburbie a Tiraspolului. În iulie 1941, familia Nedeliak i-a adăpostit pe doi frați Efim și Simion Mirocinik, singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte. Dosar 6990.

  • GHEORGHE ȘI VARVARA PELIN

Soții Pelin erau agricultori în satul Mălăiești, Tiraspol. În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter, un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război, originar din satul Căușeni din Moldova. Dosar 6853.

  • PEREPLECINSKI VLADIMIR ȘI MARIA

Într-o zi din septembrie 1941, Maria Perplecinski a adus acasă o fată, Claudia Vainștein, care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă. În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia. Dosar 8303.

  • POZDNIAKOVA EFROSINA; STAROSTINA ZINAIDA

În timpul războiului, Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu fiica sa de 12 ani, Zinaida (mai târziu, Starostina), la periferia orașului Râbnița. Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre deținuții din ghetou. Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei, procurându-le alimente. La începutul lunii martie 1944, când s-a decis exterminrea celor din ghetoul Râbnița, câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei. Timp de o lună întreagă, în timp ce fasciștii i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița, Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns și salvat zeci de evrei. Dosar 7558.

  • SEREBRIANSKI ISAAK, SPARINOPTA SAMUIL, MAZUR IKIM

Isaak Serebryanskiy, Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni, locuitori ai satului Broșteni (Râbnița). În timpul războiului, cei trei i-au ajutat în diverse moduri, hrănindu-i și ascunzându-i pe rând, pe vecinii lor, frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941. Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui, săpând o groapă sub staulul oilor. Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei, în spatele sobei, iar Ikim Mazur, care locuia la marginea satului, a adăpostit copiii într-un hambar. Dosar 7550.

  • STAROSTIN EVGHENIA, ANNA, PAVEL

Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său, Pavel în Chișinău. La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă, Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani, Alla. În primele luni, Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare. Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria, Alla Binder s-a ascuns la familia Starostin. Anna și familia ei au, îngrijind-o cu devotament, ținând-o ascunsă de vecini. Dosar 6084.

  • STRAȘNY MARIA,  IVAN, XENIA

Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți, (Briceni), împreună cu nora sa Xenia și două nepoate. Înainte de război, băcănia din sat aparținea familiei Gurviț. După ce fasciștii au ocupat zona, Benyamin Gurviț, proprietarul magazinului, a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme. Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț, soția sa, Ita și copii Efim și Manya. Dosar 7347.

  • ȚURCAN PETRU ȘI EVGENIA, SAVCIUK MAKAR ȘI AXENIA

Petru și Evgenia Țurcan locuiau în satul Bulăiești (Orhei). În decembrie 1941, ei au luat în casa lor o familie evreiască, Celnik, din orașul Grigoriopol. Timp de câteva luni, familia Celnik a stat ascunsă iar la sfârșitul verii 1942, au trecut în casa lui Makar și Axeniya Savciuk, rude ale familiei Țurcan, care locuiau în același sat. Dosar 8190. 

Mai multe puteți afla din următoarele cărți:

  • Bekker Mihail. EXEMPLE DE OMENIE. Istorii adevărate. – Chișinău: Pontos, 2004. – 212 p.
  • DEMNITATE IN VREMURI DE RESTRISTE. –București: Hasefer, 2008. – 242 p.: il.
  • Delpard R.  COPII EVREI ASCUNȘI. –București: Hasefer, 2001. -207 p.
  • Lecca, Radu.         EU I-AM SALVAT PE EVREII DIN ROMANIA. – București: Roza Vînturilor, 1994. – 352 p.
  • Mircu M. OAMENI DE OMENIE IN VREMURI DE NEOMENIE. – București: Hasefer, 1996. – 243 p.
  • Залман Лейб. ПРАВЕДНИК — ОСНОВА МИРА. – Кишинев: Б.и., Б.г. –110 с.
  • Левитас, Илья. ПРАВЕДНИКИ БАБЬЕГО ЯРА. – Киев: Еврейский совет Украины, 2001. – 256 с.: ил.
  • Мадиевский С.А. ДРУГИЕ НЕМЦЫ : Сопротивление спасателей в третьем рейхе. – М.: Дом еврейской книги, 2006. – 111 с.: ил.
  • СПАСЕНИЕ ЕВРЕЕВ В БОЛГАРИИ 1941 — 1944. – София: Септември, 1977. –174 c.
5
Теги: ,