Ceva timp în urmă a luat sfîșit Ziua de informare care a avut genericul Chișinău – comori ascunse. Au venit cei mai fideli și ”neînfricați” prieteni ai bibliotecii noastre. Au spus că i-a adus apa 🙂 Din start le-am vorbit despre desfășurarea decadei, despre blogurile noastre (despre care au mai știut) și desprea cel al BM ”Chișinău, orașul meu”, despre expozițiile și activitățile organzate în bibliotecă. Ne-am lăudat cu poveștile digitale ”Strada bibliotecii mele” și ”1936 la Chișinău”. Cireașa de pe tort a fost călătoria improvizată prin Chișinăul evreiesc de odinioară și de azi. Mai întîi ne-am ”plimbat” cu poetul Dovid Knut prin centrul orașului anilor 1914 – 1915. Apoi am ”tras cu ochiul” prin curțile în care au locuit actrițele Svetlana Krûčkova și Svetlana Toma,  scriitorii Alexanra Iunko și Boris Viktorov. ”Am fost” și la închisoare (ducă-se pe pustii), unde a stat cîteva zile Hilel Butman. Împreună cu scriitorul Mihail Hazin ”am trecut” pe la Cosiujeni… Cu jurnalistul Victor Pană ”am mers” să gustăm vin în piața sf. Ilie, iar cu scriitorul Boris Roitblat am fost la ”degustat” castraveți murați în Piața Centrală. Nu mă pot abține de la un citat: ”Cînd am să mor, să nu-mi aduceți flori. Să-mi aduceți o strachină cu castraveți murați. Din piața de la Chișinău!”. Apoi am citit din Liviu Deleanu, Anatol Gujel, Valerii Șvarț și Anatolii Labunskii. Afară plouă, ne-a scăpat și nouă cîte o lacrimă nostalgică…  Cineva dintre cei prezenți a spus că sunt orașe în care trebuie să te naști ca să fii băștinaș. În Chișinău, însă, e suficient să trăiești ceva timp ca să te simți acasă, să-i duci dorul unde nu te-ai afla,  să revii la el de oriunde. Este un oraș care nu te laseă să pleci de lîngă el nicicînd,  îi dedici versuri, fie stîngace, dar venite din inimă. Cine nu ar fi de acord cu această afirmație?!

Cîteva crîmpeie de la întîlnirea de astăzi: