03.05.2016 Блог  Нет комментариев

 Гужел

A N A T O L  G U J E L

n 1922

Poet, publicist

 

DOUĂ  LIRE

 

E noapte -n parc. Pustiu e și tăcere.

Și picotă de somn castanii vechi.

Și moare șoapta lor ca o părere.

Dispar întîrziatele perechi.

 

Și numai doi poeți ce se-ntîlniră

Rămîn de veghe-n parcul ațipit.

Pe fruntea lor doar luna se prefiră

Ca un sonet de care ești răpit.

 

Privesc în jur și ochii lor scînteie

Ca doi luceferi

Visători și treji.

Ei merg încet, alturi, pe-o alee –

Ai iambilor ne-noronații regi.

 

Ei sînt alături:

Pușkin și-Eminescu

În noaptea asta tainică de mai.

Și eu i-ascult și iar mă contopesc cu

Ispititorul, veșnicul lor grai.

 

Ba-l văd pe –Aleco, trist și singuratic,

Ursit să-și poarte patul său pe roți;

Ba luna-mi pare vatră de jăratic

Și mă salută plopii fără soț.

 

Aud un glas de zbucium dintr-odată:

”Tovarășe, tu crede, va ieși

Și ea , a fericirii stea curată

Și visul nostru – l va înveșnici.”

 

Cînd lira lor zvîcnea de doruri plină

Și jinduia în liniștea din lunci

La raza stelei care va să vină,

Era robie încă pe atunci

 

”Zdobiți orînduiala cea crudă și nedreaptă

Ce lumea o împarte în mizeri și bogați!”

Aud aceste rînduri ce-mi deșteaptă

Icoana celor goi și oprimați.

 

În noaptea aste Chișinău-n floare

Îi întîlni în tihna-ntregii firi.

Și nu în vis,

ci-aevea le răsare

Curata stea a noii fericiri.

 

Iar eu le-ascult poveștile bătrîne,

Din nou devin al stihului lor sclav.

Aicea lira nordică

Se-nghînă

Cu lira dulce-a plaiului moldav.

1958.

 

Două lire // Anatolie Gujel. Poezii și poeme. — Ch. Editura de Stat a Moldovei, 1959. – P.38 – 40.

 

0

Похожие записи

Ответить

Вы можете добавить теги и атрибуты: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>