A L B E R T   E I N S T E I N

1879 — 1955

Politica e un pendul ale cărui balansuri între anarhie şi tiranie sunt întreţinute de iluzii revigorate în permanenţă.

Supravieţuind acestei «epoci măreţe», este greu să te împaci cu faptul că aparţii speciei acesteia smintite şi degenerate, care se făleşte cu voinţa sa liberă. Cât mi-aş dori să existe undeva o insulă pentru cei înţelepţi şi cu voinţă bună! Într-un asemenea loc chiar şi eu aş fi un patriot înfocat!

Nu poţi acuza gravitaţia când dragostea te doboară.

Matematica pură este, în felul său, poezia ideilor logice.

Lumea pe care am creat-o este un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea.

Nu tot ceea ce poate fi numărat contează şi nu tot ceea ce contează poate fi numărat.

Comportamentul etic al omului ar trebui bazat doar pe simpatie, educaţie şi legături sociale; nu e nevoie de nicio bază religioasă. Omul s-ar afla într-o poziţie proastă dacă ar trebui constrâns de frica pedepsei şi speranţa răsplatei după moarte.

Cât de ciudată este situaţia noastră, copii ai Pământului: fiecare este aici pentru o scurtă vizită; nimeni nu ştie de ce, dar uneori crede că simte.

Viaţa este o tapiserie minunată. Individul nu e decât un detaliu neînsemnat dintr-un desen uriaş şi sublim.

O fiinţă umană este o parte dintr-un întreg, denumit de noi univers, o parte limitată în timp şi spaţiu.